Am fost putin intrigata cand am aflat ca Mircea Radu ma invita la o sedinta foto pentru unul dintre proiectele sale. Surpriza a fost si mai mare cand l-am vazut pe Mircea pe o ploaie marunta si rece in fata Garii Baneasa, asteptandu-ma cu un aparat foto in mana. Eu il stiam de la televizor si nu mi-l imaginasem niciodata in alta postura.
Mi-a placut foarte mult sa lucrez cu el pentru ca prin ideea fotografiilor sale, m-a transpus intr-o perioada boema cand tenisul se juca relaxat si cu foarte foarte multa pasiune.
La final, am avut sentimentul ciudat ca ar fi trebuit sa plec de-acolo cu trenul pentru ca povestea sa aiba un final frumos. In schimb, am gonit spre aeroport pentru ca aveam de prins un avion spre un alt turneu. Multumesc Mircea pentru experienta frumoasa!!!
Sorana CÂRSTEA
O placere sa-l revad pe Mircea dupa multi ani. O surpriza sa ne intilnim intr-un asemenea context. Cand m-au anuntat cei de la Viva ca Mircea Radu va face pozele am crezut ca vorbim despre un fotograf nou si este o coincidenta de nume. Am intrebat desigur: "the Mircea Radu"? ...
In ziua cu pricina am lucrat repede,bine ,cred eu ,si ne-am si distrat. Am vorbit despre colegi, despre televiziune, despre noua lui pasiune, despre noi cei de acum 17 ani... Fotografiile i-au iesit foarte bine. Felicitari!
Andreea ESCA
Am descoperit putin inaintea voastra multivalenta domului cu deliciu care se numeste Mircea Radu. La inceput a fost "doctorul" televizat de inimi, "facatorul" magic de rating si cel care a ingenunchiat televiziunile ce isi propuneau sa-i concureze programul.
Mai apoi am descoperit la Mircea Radu un talent literar autentic - maiestria cu care crosteaza idei, metafore si ganduri a avut vigoarea de a ne impune, in numele lui, un alt brand: Paul Radu Mircescu. Trebuie sa ai talent, forta si mai ales curaj pentru a putea construi o extensie a propriului brand. Mi-a placut acest exercitiu si pentru ca devoaleaza o lipsa a vanitatii pe care o au doar oamenii cu adevarat autentici. Il iubesc pe Mircea Radu pentru ca a avut generozitatea sa ni-l ofere pe Paul Radu Mircescu.
In cele din urma, foarte recent, am descoperit si pasiunea lui pentru fotografie. Am mers la sedinta foto cu respectul pe care mi-l inspira cei ce indraznesc sa isi implineasca visele, cei ce aloca timp, energie si entuzasm pentru a transforma vocatia in ocupatie. Si eram curioasa. Vorbisem candva, foarte demult la telefon, ne salutasem din priviri politicoase la mondenitati, dar nu ne cunosteam. Urma sa ne jucam frivol o dimineata de-a frumosul, sau urma sa nadusim precipitat printre cadre de shooting pretentios? Ne-am jucat serios, profesionist si tihnit. Am avut cea mai calda, cea mai placuta si mai productiva dintre sedintele foto facute vreodata. Si cea mai lunga - pentru ca ne placea, pentru ca e mai tipicar, mai exigent si mai imaginativ decat multi fotografi cu faima.. Si pentru ca ii pasa. Mircea Radu face fotografii cu suflet! Asa cum ne-a cucerit surprinzator cu scriitura dupa televizune cred ca ne va seduce intr-o alta dimensiune, ne va placea in imagini chiar mai mult decat in proza. In pozele lui Mircea Radu se vede talentul, naturaletea, emotia si bucuria in acorduri fine. Nu ale personajului, ci ale fotografului.
Mihaela NICOLA
Mircea Radu s-a nascut pe vremea celor trei muschetari si a cardinalului Richelieu.
Un nefericit renghi al sortii l-a teleportat in contemporaneitate. Fara sa se planga, cu superioritate nobiliara,a facut cateva compromisuri modernitatii: a renuntat la sabie, candva simbol al onoarei, in prezent emblema a interlopilor. A inlocuit-o cu chitara. Calul, si el in zilele noastre supus ba de ministrese exibitioniste, ba de camatari, iesea din conduita molcoma, discreta si autentica a unui cavaler. L-a prefacut intr-un scuter potolit.
In rest, Mircea a ramas intact, necontaminat de stridenta cotidianului. Si-a construit domenii pe care le stapaneste august. Patreaza fara sa se lamenteze o cuvenita si recomandabila distanta de lumea careia nu-i apartine. O tolereaza cu intelepciune magistra fara sa o respinga brutal. Pentru asta se supune la o corvoada de cautator de aur, care cerne tone de nisip pentru firicelul valoros. Interpune intre sine si exterior un aparat de fotografiat cu care capteaza acele fractiuni fulgeratoare de frumusete lumeasca. Nu va concentrati insa la aparat. S-ar putea sa va distraga atentia de la esential.
P.S. Nu i-am spus-o pana acum, dar, de foarte multe ori, mi se intampla cand il apelez, sa am pornirea de a-l numi nu cu obisnuitul “Conferentiare” ci cu mai veritabilul “Monseniore”.
Mircea BADEA
