Triunghiul (unu)

In timp ce liftul urcă mă uit pe peretele cabinei la cifrele din plastic care se aprind in ordine logică. Le urmăresc cu privirea gândindu-mă in altă parte - la faptul că toata viața am vrut să invăț. Am incercat să stau mereu lângă cei mai in vârstă, sau mai experimentați, sau mai inventivi decât mine. Până și la scoală, in clasele primare stăteam în aceeași bancă cu Todoruț care era repetent și care știa să scuipe printre dinți...

Liftul se oprește, ies și ajung in fața apartamentului. Preșul e strâmbat - probabil femeia de servici când a spălat pe jos l-a mutat de la locul lui... Intru in casă, radioul e pornit iar din dormitor se aude un scârțâit cadențat de parcă s-ar da in leagăn un copil nervos... Dar ce caută acasă la ora asta? e singura intrebare care imi vine-n minte si deschid ușa larg...

In pat e iubita mea sub un tip, intr-o poziție convenabilă...Am un moment de șoc - mi se răcesc mâinile iar durerea e atât de mare incât nu simt nimic. Nu pot decât să respir... 

Ma sprijin de tocul ușii iar el se dă jos din pat și stă - imaginea e cu atat mai ridicolă cu cât amândoi suntem in picioare, eu imbracat in costum, el gol. Ea iși trage cearșaful acoperindu-și sânii - un gest de-o falsă pudoare, inutil si comic. La ce bun? Eu le știam deja forma, gustul și mirosul lor de carne... Se vede că și el... 

Nu imi pot dezlipi ochii de la amândoi - observ că el are ceasul la mână

- Vă și cronometrați? il intreb fără să imi pese dacă o să-mi răspundă sau nu

- Știți...Eu o plac mult... zice el in timp ce, cu fărâma de gândire pe care o mai am, imi completez singur in cap ”...spre deosebire de mine care o iubesc...”

- O placi?... De câte ori pe săptămână? nu mă pot abține să nu ii pun intrebarea asta golănească si dureroasă. 

Nu îmi răspunde. Ea se uită fix, intr-un colț al camerei, nici sus nici jos - la fel ca cei care au orbit de curând și care incă nu știu proporțiile lucrurilor in întuneric. Are farmec...Ceea ce face intreaga scenă și mai greu de suportat. 

- De când sunteți impreună?

Nici acum nu primesc raspuns

- Inventează dracului ceva! urlu eu. Răspunde! Spune!...

El tresare. Ea clipește din gene...Imi vine să râd și il intreb:

- Te sperii usor?...

- Nu...

- Te-am intrebat pentru că ea are o sensibilitate aparte pentru oamenii care ii stârnesc instinctul matern, de pildă bărbatii care se sperie cand tună și cand se ridică vocea la ei... 

Ea râde ușor, face hihi!... da, era genul ei preferat de poantă...

- Știți...incearcă el sa-mi spună ceva

- Nu știu nimic. Credeam că știu, dar m-am înșelat...Nu știu nimic...

- Ea voia de mult să vă părăsească. Dar nu știa cum s-o facă...

Am stări contrarii care se succed cu repeziciune, ca niște flashuri. Să plec. Să rămân. Să ii omor. Să mă așez pe colțul patului, să o mângâi pe păr și să mă uit adânc in ochii și in mintea ei fără să spun nimic...

Decid să plec... Atâta vreme cât ea voia de mult sa va părăsească și l-a ales pe ăsta ca să mi-o spună, ce ar mai fi de adăugat?... Nimic. Absolut nimic...

La radio cântă o trupa gay despre părăsire - m-am liniștit, deci nu sunt singur pe lumea asta, au și ei probleme...

Intru in lift și mă gândesc că, de când mă știu, sunt băgat in câte un bucluc... Acum,  tocmai am ieșit dintr-unul...Ce invăț eu din asta?...

Apăs pe buton. Liftul coboară și parcă nu se mai oprește...

Fiorella Mannoia - I dubbi dell'amore
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse