Triunghiul (doi)

Toata viața am fost atras de femei rătăcite sau pur și simplu proaste. Nu mă interesează ce gândesc sau ce simt ele, important e să ajung rapid in patul lor unde să imi văd de treabă. Nu am fost preocupat si nu intră nici măcar in discuțiile mele, de feministele viforoase și dezlănțuite, alea care sunt abonate la reviste lucioase - cele care iși ghidează viața după rubricile ”Cum să...” ( cum să mimezi orgasmul, cum să il faci nebun după tine, cum să minți fără să te prinda...).  Fac pasiuni lungi, uneori de zile-ntregi, pentru femeile foarte frumoase, perfecte din profil și din spate, din cap pâna-n picioare....  Femeile arătoase când fac dragoste și se strâmbă de plăcere, sau când plâng și se schimonosesc de durere, tot frumoase rămân - genul asta de deformație elastică a chipului unei femei frumoase, imi stârnește cheful de a o lovi... Nu de a o bate măr (pentru asta trebuie să ai timp) ci de a o plezni peste față când facem amor intr-o poziție convenabilă, ca acum...

Buf!...Ușa se deschide de perete. In picioare stă un tip imbracat in costum - privirea imi fuge instantaneu catre fotografia inramata de la capul patului in care e el ținând-o in brațe pe ea... E soțul ei! Primul impuls e s-o intreb de ce dracului m-a chemat la ea... Niciodată nu am mai fost prins...Nu știu cum să reactionez dar nu simt frică. Gandesc limpede si nu am reflexele paralizate... Ma dau jos din pat și rămân fixat cu ochii la el

- Vă și cronometrați? intreabă el, cu ochii la ceasul de la mâna mea

Tipul, sub masca lui calmă, e mai tensionat ca mine și se vede asta chiar daca stă sprijinit de colțul ușii intr-o pozitie relaxată... 

- Știți...Eu o plac mult...mă aud spunând, fără să imi pese dacă o să trezesc vreo reacție cu vorbele astea, in el sau in ea

- O placi?... De câte ori pe săptămână? 

Tac...Niciodata nu mi-am pus intrebarea asta... O fac cu nevastă-sa de câte ori ne potrivim. La timp liber sau chef... 

- De când sunteți impreună? intreaba el

In subconștient, eram sigur că o să vină si intrebarea asta...Ce stupida si dureroasa e ”De când sunteți impreună?” de parca ar conta asta odata ce-ți vezi nevasta regulată de altul... Imi vine sa ii raspund că ”de ieri” dar eu stiu că nu e așa - cred că și el știe...

- Inventează dracului ceva! urlă el. Răspunde! Spune!...

Tresar... Cine sa inventeze?... Eu?... Ea?... Pâna una-alta, ea tace. Tace si nu ne privește pe niciunul din noi deși ea e cea care ne-a adus față in față. Ea e cea mai vinovată de toată porcăria asta...

- Te sperii usor? caută el să mă provoace intr-un fel

- Nu...

- Te-am intrebat pentru că ea are o sensibilitate aparte pentru oamenii care ii stârnesc instinctul matern, de pildă bărbatii care se sperie cand tună și cand se ridică vocea la ei... 

Aș fi vrut să ii spun că ea are o sensibilitate aparte pentru oamenii care știu să ii spună povești. Sigur, in multe dintre ele nici ea nu crede pentru că femeia poate fi convinsă doar daca vrea ea să fie, si te lasă sau nu să vezi asta... I-aș spune ăstuia că degeaba are multi bani si se-nțolește-n  costum dacă nu știe să ii spună o poveste soției lui... 

Ea râde ușor, face hihi!... probabil că mi-a citit gandurile...

- Știți...incep eu

- Nu știu nimic, imi taie el vorba. Credeam că știu, dar m-am înșelat...Nu știu nimic...

Bine, zic eu in gând, atunci mi-ai pregătit terenul pentru o cacealma

- Ea voia de mult să vă părăsească, ii spun. Dar nu știa cum s-o facă...

Tipul amuțește... Nu face nimic altceva decat să stea sprijinit in tocul ușii și să respire... Realizez abia acum ce tablou penibil - ea, goală sub un cearsaf pe care-l strânge la piept si eu, complet dezbracat in fata lor. Sau el e in costum in fata noastra?.... 

Nu stiu cât am stat asa...Un minut, un an, un secol... 

El pleacă fără să spuna un cuvant. Iese inchizând ușa calm, cu pași siguri, de om care știe ce are de făcut de acum inainte. 

Ea rămâne...Rămâne cu ochii in dreptul ușii, acolo unde el statuse...

Eu am stări contrarii care se succed cu repeziciune. Să plec? Să stau? 

Sau să o mângâi pe păr, așa cum faci cu o fată straină față de care nu simti dragoste ci doar milă că tocmai a parasit-o cel pe care-l iubea... 

In cealalta camera la radio se da un cantec pe care nu l-am mai auzit de cand eram adolescent...