”Să fii in randul lumii”

Giusi-Giusi intră la noi in casă, ma intrebă ”Ce mai faci, Mircescule?” dar nu c-o interesa neaparat, avea ea altele pe cap, ci pentru ca asa e obiceiul si se duse direct in bucatarie unde o asteptau bunica si niste cafele foarte dulci si slabe botezate chioroimane. 

Si-a tras un scaun si dupa ce s-a asezat si-a netezit fusta cu un gest rapid, dandu-si de cateva ori cu mainile inspre genunchi - un gest inutil fiindca materialul oricum era intins. Bunica se uită cu drag la ea, intarziind cu privirea asupra chipului ei intunecat de noptile lungi de insomnie...Astepta sa ii spuna motivul acestei vizite pe care, intr-un fel, il banuia.

- Cand esti prea batran pentru ceva? intreba Giusi-Giusi. Pentru orice - pentru a juca tenis, pentru a te indragosti, pentru a te ține de mana cu cineva, pentru a construi o casa...Si cine stabileste ca ai depasit varsta pentru a face ceva din toate astea? Cine?... Societatea?..

- Cine e societatea? intreba scurt bunica, parca nevrand sa-i scape ocazia asta

- Adica lumea aceea despre care e vorba in expresia ”sa fii in randul lumii”...

Bunica surâse si ii continua ideea

- ...”societatea” adica niste vecine care isi cicalesc soții intr-atat incat acestia ajung sa faca din pescuit o a doua viata. Sau, mai grav, acestia se damblagesc si tin calea elevelor de liceu promitandu-le un sfert de pensie daca li s-arata o țâță...

Giusi-Giusi râse admițând ca era just ce auzise. Bau o gura de cafea gandind la cat ii era de teama de gura lumii, de ”societate”. De ce ii era? De esec? Bun, in cazul unui esec, si fusesera destule in viata ei, a avutat-o ”societatea” cu ceva? A invatat-o cum sa calce si pe drum sa umble ca sa nu mai greseasca?...Raspunsul era nu...

Bunica, parca intuindu-i gandurile, merse mai departe:

- Oamenilor nu le plac schimbarile. Cum cred ei ca esti, asa trebuie sa fii: Giusi-Giusi, studenta la medicina, mioapa si fara noroc in dragoste - accentuă pe fara noroc in dragoste ca sa nu existe dubii ca ăsta era subiectul principal al barfei si atentiei ”societatii”. Nu conteaza ca totul e amplificat si dramatizat cinic in imaginatia lor, tu esti asa cum ei te-au etichetat, nu altfel. Nici n-ai avea cum sa fii altfel de vreme ce, subconstient sau la vedere, in cuvinte tari, ”societatea” se crede infailibila...Iar in cazul in care reusesti sa demonstrezi ca, in ceea ce te priveste, ei au construit castele de nisip, e si mai rau pentru tine...Stii ce se va intampla?

- Nu, abia ingaima Giusi-Giusi ramasa cu cana de cafea in mana, parand o statuie de ceara dintr-un muzeu al colectiilor. Ce se va intampla daca le demonstrez ca eu nu sunt asa cum cred ei?

- Te vor urî. 

Bunica spuse aceasta propozitie calm, privind-o drept in ochi pe Giusi-Giusi cu acel amestec de mila si dragoste pe care-l ai față de copilul tau care s-a imbolnavit. Si, de parca aceasta sentință n-ar fi fost de-ajuns, ea continuă...

- Te vor vorbi pe la spate iar unii chiar vor incerca sa-ti faca rau. Că de ce dom´le i-ai facut sa creada una cand de fapt e alta? Pai tu-ti bati joc de ei?... De bunavoia lor?..Pai cine te crezi dumneata?...Iar cand vor spune dumneata, vor da capul pe spate asa incat pleoapa sa acopere irisul pentru a căpăta privirea aceea pedepsitoare si trufașă, privirea dispretului absolut.

Se lăsă liniste - nu se mai auzea nici țipenie pe nicaieri. Era acea pauză in tot si in toate care vine dupa ce s-au spus mari adevaruri; acele lucruri fundamentale pe care ai norocul sa le auzi o data in viata de la cineva care te iubeste si caruia ii pasa cu-adevarat de tine - altfel, acestea nu se spun si nu se află... 

Giusi-Giusi mai statu putin la noi - bau cafeaua, o pupă pe bunica si inainte de a iesi pe usa, stăruind cu privirea asupra mea si mangaindu-ma pe cap, ma-ntrebă ”Ce mai faci, Mircescule?”. 

Vocea ei era clară, ca a unui om care stie ce are de facut de azi inainte.

Aurelian Andreescu - Oameni
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse