Manastirea Humorului, Bucovina

De ce acolo?: Pentru ca imi povestise o prietena de un festival de umor - de care am uitat complet, fascinat de frumusetile acelor locuri. 

Drum: Bun, cu radare din loc in loc. Sase ore de la mine de acasa pana in poarta pensiunii doamnei Uța.

Oamenii: Localitatea Manastirea Humorului are 3600 de oameni - cam cati angajati are TVR-ul.

Manastirenii au cuvant de onoare si sunt de o ospitalitate neagresiva - pe principiul daca vrei, bine; daca nu, nu... Au un accent moldovenesc mai putin pronuntat decat cei din Iași si vorbesc cântându-și cuvintele. Sunt curați si muncitori.

Mancarea si bautura: Pentru ca acolo nu a fost colectivizare, oamenii nu si-au muncit pamantul cu silă si au cultivat pe el tot ce trebuia ca sa-si hraneasca bine copiii. De aceea mancarea e sanatoasa, e bio, e fara aditivi si alte otravuri - adica gustul unui ardei gras e acela din copilaria noastra, a celor trecuti de 35 de ani; iar daca infigi o lingurita intr-un bol cu smantana, ea va sta in pozitie verticală ore-n șir... Bauturile sunt facute in casa din ingrediente naturale - am baut un excelent absint facut din anghinare si miere, cu o aroma puternica si gust mentolat (de aceea e numit Colgate...) 

Buget: Difera in functie de conditiile oferite de fiecare pensiune - in jur de 80 lei/noapte cu mic-dejun si cină consistente.

Manastirea Humor:  Sunt impresionante frescele bisericii pictate cu rosu ca si culoare predominanta (asa cum e un albastru de Voronet există si un roșu de Humor). Si da!, se simte energia pozitiva a locului. E ceva de dincolo de tine, care te face sa vorbesti in șoaptă desi esti afara...  

Altele: Aerul e dur - e locul in care oraseanul isi ia o supradoză de oxigen. Peisagiile sunt fabuloase, de povesti nemuritoare. Nu sunt tantari.

Concluzie: In Manastirea Humorului e de mers. Si de ramas acolo.

Mircea RADU,

text aparut si in Cațavencii nr.7 din 10 august 2011

George Enescu - Ciocarlia
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse