Valsul lui Giusi-Giusi

   Stau in pat, imbracat in pijamaua aia verde si astept sa adorm. As vrea sa treaca timpul mai repede si maine, cand am sa ma trezesc, sa fiu deja mare. Sa ii vorbesc lui Giusi-Giusi cu cuvinte de om mare, ca sa ma inteleaga. Odata, cand televizorul nostru alb-negru era dat tare (că bunica-miu e cam surd) am auzit pe un domn care zicea că femeia e mult mai atenta la cuvintele vorbite decat la cele scrise. Că asta face parte din taina ei...Asa a zis: taina ei... Si eu n-am inteles nimic din ce a vrut omul ala sa spuna, pentru ca sunt inca mic, dar bunica-miu a zis ca daca tot a descoperit taina, ce-ar fi sa si-o bage in cur... dupa care a mai mormait ceva si a adormit cu ochelarii pe piept ...

   Ma gandesc la ziua de azi si la vizita pe care am facut-o amandoi la vrajitor...Aici, unde stau eu, in zona Garii de Nord, s-a mutat un vrajitor - șade la ultimul etaj, intr-un bloc vizavi de Magazinul Sora. Oamenii spun despre el ca se pricepe la orice, dar mai ales la rezolvarea unor probleme de dragoste.
   Auzise de omul asta si Giusi-Giusi, vecina mea medicinistă, ochelaristă si recent parasita de un militar in termen. Pentru ca tinea neaparat sa mearga la vrajitor dar nu vroia s-o stie maica-sa, m-a chemat la ea si m-a intrebat pe ocolite: ”Vrei o caramea?” Apoi, vrand sa nu greseasca, adica sa mearga la sigur cu mine, a adaugat ”...daca da, ia 5!”... Si mi-a mai spus ca trebuie sa le bag in gura pe toate-odata, daca vreau sa stiu ce-i aia gust adevarat. Iar eu, ca sa nu ma fac de râs in fața ei si ca sa vada că, la o adică, se poate baza pe mine, le-am bagat cu tot cu ambalaj. Apoi, din pragul usii, i-a stigat maica-sii : ”Uite, azi dupa-amiaza nu vin acasa. Ma duc sa ii arat lui Mircescu, Gradina Botanica”... As fi vrut sa ii zic ca stiu locul ala pe dinafara si ca mai bine mergem sa ne dam in mașinuțe, gasisem eu un loc, dar gura imi era plina de caramelele care se topisera, imi sudasera fălcile una de alta si cred ca aratam rău, rău de tot... Maica-sa a dat din cap ca ”da-da, bine, duceti-va” si a mai intrebat-o de ce s-a sulimenit așa, daca tot se duce prin parc... S-a mai uitat o data la mine, probabil sa se convinga ca exista pe lume si copii crispați, si ne-a zis pa.
   In drum spre vrajitor, vecina mea a fost trista tot timpul iar eu am fost numai un zambet. Abia asteptam sa il vad - vroiam sa fiu sigur ca umbla prin casa cu un coif țuguiat si c-o pelerina mov, cu stele desenate pe ea. Si ca are dupa ușă o mătură pe care incalecă atunci cand vrea sa iasa in oras sa fure copii, sau sa bea o bere cu alti vrajitori...
   Odata ajunsi, am fost intampinati de o femeie foarte grasa, incaltata cu ciorapi in carouri, care dupa ce ne-a intrebat cum ne cheama, ne-a zis ca vrajitorul se simte rau si sa nu-l tinem mult - ”doar o scurta introducere, o intrebare si gata”. Apoi am fost dusi direct in camera lui si am fost prezentati: ”Giusi-Giusi si Mircescu”... El n-a zis nimic: nici ca se bucura, nici ca il doare-n cot, nici nimic-nimic...Doar ne-a facut semn sa stam jos, pe niste taburete.... ”Ăsta e?” mi-am zis eu in minte... Nu semana cu nimic din ce eu imi imaginasem ca va fi. Nu avea pelerina! Nici urma de coif! Avea herpes!... Aproape imi venea sa mor de ciuda... Era intr-un maieu alb si pentru ca il imbracase pe dos, pe piept avea eticheta pe care scria ”Made in China”, asa, ca pe portelanurile bunicii mele - e drept că asta mi l-a facut un picuț mai simpatic...
   In fata lui era o masa pe care era asezata tava din cuptorul aragazului, plina cu gheare prajite de pui si o scrumiera in care se puneau oasele. Timp de multe minute (cam cat ne-am fi dat o tură in masinuțe, daca ne-am fi dus acolo...) nimeni n-a zis nimic. Nu se auzeau decat măselele lui si suspinele ei.... Iar eu, pentru ca era prima data cand vedeam pe viu asa ceva, ma gandeam ca am ajuns la un vrajitor care nu vorbea, ci manca...Atunci am stiut: asta vreau sa fiu cand voi fi mare! Ce putea fi mai grozav decat sa fii vrajitor? Absolut nimic!...
   - Eu stiu ca dragostea e atunci cand esti atat de fericit incat iti vine sa zici buna ziua la toti oamenii care-ti ies in cale, a inceput Giusi-Giusi timid. Iar eu niciodata n-am inteles cum se poate iubi altfel decat in felul asta. Adica, asa, lucid, gandindu-te la pasul urmator, se mai poate chema ca e iubire?...
   Vrajitorul lua o gheara din tava si o indrepta spre noi. Apoi o balangani in dreapta si-n stanga asa cum fac dirijorii si, dupa ce inghiti ce mestecase pana atunci, zise:
   - Da... 
   Apoi isi baga gheara aia direct in gât asa cum eu n-o sa reusesc sa fac niciodata, sunt sigur de asta...
   Pe Giusi-Giusi o buși plansul. Eu cred ca era un plans de bucurie, ca a iesit din ignoranță si ca de acum incolo o sa stie ce are de facut in viață...
   Iar el a facut o scamatorie ceva, nu stiu ce, dar femeia grasa cu ciorapi in carouri a aparut in pragul ușii. Acum tragea dintr-o tigara si scotea atat de mult fum incat cred ca ii luasera foc dinții. Apoi a zis ca trebuie sa ii dam banii si sa plecam, ca ne-am luminat...
   In strada, am vazut ca incepuse sa ploua ceea ce ii face pe oameni sa mearga mai repede si mai cocoșat decat de obicei. Iar Giusi-Giusi m-a impins usor de la spate si ne-am urcat amandoi in tramvai - nu inteleg de ce, ca stateam in apropiere si puteam merge si pe jos dar asa e cand esti copil, hotarasc altii pentru tine... Si tot drumul ne-am tinut de mana iar Giusi-Giusi s-a uitat pe geam si a plans. Si cred ca in momentele alea si Dumnezeu se uita pe geam, in tramvai, direct la noi si plangea si el - ca altfel nu imi explic ploaia care nu se mai oprea...Dar am fost impresionat ca Dumnezeu e asa milos si ca am gasit locuri pe scaun... Si ea continua sa suspine si isi dadea din cand in cand ochelarii jos si se stergea la ochi - sunt sigur ca nu vedea nimic fara ochelari, pentru ca e mioapa, dar ce i-ar trebui sa vada? Nu eram eu langa ea? Nu as fi dus-o eu de mana pana acasa sau pana unde ar fi vrut ea?...
   Ajunsi acasa, ea m-a pupat si m-a mangaiat pe păr. Apoi a apasat pe soneria apartamentului unde stau si m-a predat alor mei. Si asta a fost! Gata! O zi foarte frumoasa, in care am petrecut asa cum trebuie.
   Acum, stau in pat imbracat in pijamaua aia a mea verde, e noapte si astept sa adorm. Nu ma ia somnul deloc... Si chiar sunt atat de trist incat imi vine sa plang...Acum, că Giusi-Giusi a fost la vrajitor si a aflat cum e cu iubirea, mi-e teama ca n-o sa se mai uite la mine... Si asta e foarte dureros.