Incepand cu 1 iunie, din doua in doua zile, vor fi puse pe acest blog fotografiile pe care le-am facut unor personalitati ale Romaniei contemporane.
Intai fetele, in ordine alfabetica: Sorana CÂRSTEA, Andreea ESCA, Doina LEVINTZA, Mihaela NICOLA, Monica PETRICĂ.
Vor urma baietii: Mircea BADEA, Horia BRENCIU, Razvan MAZILU, Dan PURIC, Robert TURCESCU.
Si, ca să păstrez obiceiul casei Mircescu, fiecare fotografie va fi insotita de un text si o melodie, inspirate de protagonist.
Va multumesc,
Mircea RADU
Intotdeauna mi-a fost greu sa aleg...
In urma cu mai multi ani, in Amsterdam fiind, m-am oprit in fata unei vitrine in care era o fată. Statea pe un scaun, fuma si era imbracata doar intr-un furou. M-am uitat minute in sir la ea – nu cu ploaie-n gura si fara sa imi transpire mainile, cum li se-ntampla onanistilor învederați, dar nici cu ură, cum ar face-o un macho care crede ca toate femeile sunt niște putori doar pentru ca el a fost recent parasit...Nu-mi venea sa-mi dezlipesc ochii de la ea pentru ca era foarte fină – avea acea frumusete slavă, semeață si daca te uitai in ochii ei ii asistai la suflet... Se vedea ca nu ii pasă de marinarii, camionagii, inginerii sau contabilii, indienii sau chinezii, slabanogii sau grașii cu astm care trecusera sau urmau sa treaca prin patul ei... De asemenea, nu dadea doi bani pe mine sau pe Amsterdam. Pentru ea nu exista nimeni din enumerarea asta. Pentru ca ea nu traia aici, in galantarul asta...Nici macar in viața asta nu traia, pentru ca nu stia cum s-o faca...
Chiar langa ea, intr-o alta vitrina, era o alta fata. O negresa cu farmec chiar daca sânii ei, mari si lăsați, păreau urechile unui câine cocker. Avea nasul neobisnuit de fin (cred ca un stra-stramos de-al ei fusese conchistador) si coapse lucioase cu un contur perfect - daca as fi fost fumator, as fi pus-o sa ruleze pe picior o tigareta pe care apoi as fi aprins-o si as fi tras-o adanc in piept ca sa ma imbib de aroma ei...
- Costa 35 de guldeni. Una...Daca vreti mai mult, dati 50...
Peștele vorbea repede si ma privea piezis de parca dintre noi doi, eu as fi fost ilegal... Aveam bani la mine, niste hartii foarte colorate, cu caroiaje si imprimate cu chipurile sobre ale unor mari olandezi.
- Ce inseamna ”mai mult”? il intreb
- Mai mult inseamna ”mai sus”...
- Aha....Si ca timp? Adica eu pot sa intru acolo, sa trag draperia si sa ies maine dimineata?
- Nu. Un sfert de ora e maximum.
Nu stiam cum sa-l lamuresc ca nu eram soldat in permisie, asa ca i-am zis c-am sa ma mai gandesc. Si m-am hotarat aproape instantaneu, dupa ce am fosnit usor banii in buzunar – un gest reflex, un tic, ca sa ma asigur ca ii am... De banii aia aveam sa imi cumpar un pulover de la C&A Young Collection...
”Buf!” vantul a trantit usa care dă-n balcon. Tresar si privesc spre pat - ce bine ca zgomotul nu ti-a stricat somnul...Respiri usor, la intervale egale, iar genele tale sunt atat de lungi incat ar putea trece strada singure...Ti-e somnul dulce si mi-e atat de drag de tine incat te-as trezi doar ca sa-ti spun asta... Ai adormit imbracata cu un pulover pe care nu-l porti decat in casa. Un pulover decolorat care a costat 35 de guldeni – avea si de 50, cu glugă, dar nu mi-a placut...
Tu dormi cu mana sub cap, ca o femeie-copil, si eu scriu despre curve... Ce om mai sunt si eu...
Mestec incet in cafea, cu grija sa nu dea pe-afara si număr in gand pana la 75. Odată ajuns aici, stiu sigur ca mierea s-a topit si ca gustul e cel pe care-l doresc iar temperatura e cea optima. Miroase innebunitor cafeaua asta cand e proaspat rasnita - miroase a amar si a culoare maro tot asa cum viorile pasionale, puternice si vii care marcheaza inceputul ploii in ”Vara” lui Vivaldi, inseamna roșu...
La radio e acum ”La Tortura” cu Shakira si Alejandro Sanz – oare daca ar fi cantat doar ea, melodia ar mai fi fost un hit?... Albumul pe care se gaseste piesa asta se numeste Fijación Oral. Si in romaneste cum s-ar traduce?...Oare inseamnă ce mă gandesc eu că inseamnă?...In sensul ca daca as scrie pe un zid traducerea, m-ar amenda pentru tulburarea linistii psihice a fetelor mari?.... In fine, daca pui cafeaua cu putin timp inainte sa fiarba apa, licoarea iese mult mai aromata si mai gustoasa. Ma repet in idee, dar nici nu putem vorbi decat de indulcirea ei cu miere si in nici un caz cu zahar – care e mult mai nociv pentru ficat....
Cafeaua de dimineata e mai buna la ibric decat espresso. Dezavantajul e ca are mai mult colesterol – eu nu cred asta dar asa mi-a zis un prieten a carui nevasta e doctorita. El e atat de obsedat de marimea LDL-ului, a ”colesterolului rau”, incat, intr-o noapte, chiar cand facea amor cu sotia lui, intre gâfâieli si palme peste fund, a intrebat-o ”e adevarat ca nucile reduc colesterolul?”...
Iar ea i-a raspuns ”...ale cui?”...
Chiar, ce-o mai fi facand? Ma duc sa-l sun...
La revedere.
Stăm la aceeași masă, tu in in fața mea, asezata pe un scaun de lemn. Ai spatele drept iar coatele nu ating masa - cerceii tai lungi cu rubine stau nemiscați chiar si atunci cand mesteci.
Eu mananc cârnați fripți, cu mămăligă si salată de varză acră. Dumic incet, ca sa ma bucur pe deplin de gust – transform mancarea in apa, cum spun japonezii. Si ma gandesc ca asa e si intr-o relatie de amor – cum ai manca varză acră cu mămăligă si cârnați...Trebuie sa stii sa dramuiesti bine totul asa incat sa nu simti numai acreala verzei sau iuțeala data de usturoiul din cârnați sau doar fierbințeala mămăligii...
Ma intrebi de ce cred eu ca unele tipuri de vin merg cu anumite soiuri de mancare si cu altele nu? Iti raspund ca nu stiu si ca nu m-am gandit niciodata la asta... Ca un barbat, doar am baut, am savurat, m-am bucurat si...si-atat...nu mi-am pus intrebari. Tu razi si imi explici ca un vin alb merge cu un păstrăv pentru că moleculele din care este alcatuit acel vin se potrivesc majoritatii componentelor ce formeaza carnea de pește... ”E chimie pură!”, exclami si apoi rîzi alb si usor acidulat - rîsul care merge atat de bine cu peștele...
Iti zic ca am ales pentru seara asta un vin rosu. Se numeste ”La Baume” si e frantuzesc desi suna german – dar parca ce, pe cainele trimis de ruși in Cosmos nu-l chema Laika?... Are o tarie de 14,5 grade, e un vin sever, iar gustul e dens, e greu – cand il tii in gura, ai senzatia ca iti sta pe limba un corp, nu un lichid. Dar nu l-am ales pentru niciuna din calitatile deja enumerate...Ce il diferentiaza de toate vinurile pe care le-am incercat e culoarea... Daca pui paharul in dreptul unei lumanari, vei vedea flacara colorandu-se intr-un roșu ireal, nefiresc, nemaivazut... Daca Dumnezeu ar avea pe umeri o mantie, ea ar fi de aceasta culoare...
Iar daca e prea mult comparatia asta si poate prea exagerata, gandeste-te ca nu l-am cumparat nici pentru gust, nici pentru tărie, nici pentru ca e frantuzesc cu nume german...
L-am ales pentru ca are culoarea care mi-a adus aminte de cerceii tai.
El isi poate recunoaste iubita de la metri distanta, doar adulmecandu-i mirosul de trup - am evitat, cu intentie, sa folosesc cuvantul “parfum” care e altceva, mult mai superficial. Asa ca orbul stie, dupa mireasma, daca iubita lui este fericita sau nu. Sau asa-si-asa…
Eu sunt atent la cum arati, daca te incrunti sau daca zambesti tacut, la lacul sidef al unghiilor tale, la cum esti imbracata, la genele tale ca niste ramuri...Si niciodata la pașii tăi... Iar pașii tai (si ai iubitei oricui) compun melodii pe care eu nu le pot asculta niciodata. Pe când un orb din nastere, da - de aceea el este ingrijorat atunci cand picioarele iubitei lui cântă un blues.
El stie exact ce culoare de păr are cea pe care o iubeste. Fiindcă el si-a vazut femeia cu degetele, o stie pe de rost si pe nerasuflate. De aceea, in vocabularul unui orb nu exista expresia “pe bâjbâite”… Pe cand in al meu, da...
Pentru un orb, iubita lui nu are nume. La ce i-ar trebui?... Asta este o inventie a noastra, a celorlalti, pentru a nu incurca ceea ce vedem. Pentru a ne striga precis, pe nume...
Orbul din nastere este in avantaj față de mine.
Pentru ca el vede ceea ce eu nu văd: urma pe care o face prin aer iubita lui.
