In drumul catre Parcul Carol, locul unde aveam de facut sedinta foto cu Robert Turcescu, ma gandeam că nu ne-am mai vazut de multa vreme – cred ca de vreun an. Atunci ne intalnisem la o sindrofie dintr-asta mondenă la care mai toti participantii se prefac ca sunt fericiti, multumiti, prietenosi, cand toata lumea stie ca nu e asa - in fine, acolo reusisem sa schimbam doua-trei vorbe... Acum, ar trebui sa stam față in față si sa il fac sa se simta confortabil pentru că de apasat pe declanșator poate oricine, dar sa faci un om sa uite ca este fotografiat, asta e cea mai grea chestiune... In plus, si el si eu stim că sunt diferențe fundamentale (de stări si de dinamică) intre a fi filmat si a fi pozat, intre a sta in fața unei camere video sau a unui aparat foto...
Avand toate ideile astea de-a valma in minte ne-am intalnit in Parcul Carol, la fântâni - el a ajuns cu 10 minute inainte de ora fixata, ferchezuit si gata pregatit. Am intrat in parc discutand vrute si nevrute, amestecand subiectele, asa cum fac soldatii cand vin acasa in permisie si ii ia familia la intrebari...Am povestit despre berea blonda, despre un prieten comun care a lasat profesia de ziarist pentru a se refugia intr-un sat de lipoveni, despre câinele meu, despre Mogoșoaia si despre Suedia (sau despre suedeze, ca nu imi mai aduc aminte...) A râs, s-a aratat enervat de anumite fapte, situatii si intamplari, a discutat cu oameni care–l intrebau diverse chestiuni - si in tot timpul asta, eu il fotografiam...
Privindu-l prin vizorul aparatului, am remarcat că atunci cand pozeaza, el se joacă serios. Degajă un amalgam de stari contrare. De trăiri diametral opuse. Ce iese din Robert atunci cand pozeaza, e ceva comparabil cu prietenia pe facebook – dai cu tot sufletul accept cuiva dar nici tu nu stii daca ii vei scrie vreodata, vreun cuvant...
Mircea RADU,
iunie 2010
Urmeaza Mircea RADU - scrieri, foto si muzici. Răspoimâine, pe 22 iunie.
Numai aici, pe blogul lui Paul Radu Mircescu.
Cateva din fotografiile acestor personalitati pot fi vazute in ultimul numar al revistei ”VIVA!”
A 3-a nu-mi place cum a iesit. Il face parca prea mic... sau ceva.
RăspundeţiŞtergerePantofii lui Turcescu :) :) :)...
RăspundeţiŞtergerepare nesincer personajul de azi
RăspundeţiŞtergereReusite fotografiile,imi sunt dragi amandoi,sunt doi oameni minunati!
RăspundeţiŞtergereNu l-am intalnit personal pe Robert, dar ori de cate ori l-am vazut, in emisiunile sale tv, l-am ascultat la radio sau i-am citit vorbele in cine stie ce publicatie- m-a dus cu gandul la unul si acelasi lucru - un ceas elvetian.
RăspundeţiŞtergereAdica la o masinarie care s-a programat mult prea perfect, la miimea de secunda chiar...
Tocmai cu gandul la aceasta analogie, pot sa spun(cu curaj)ca mi-a mai lasat,insa, intotdeauna, si o a doua impresie, una destul de trista, - a unui om nefericit(in adancul lui), chiar daca, poate, n-ar vorbi niciodata despre asta, in mod deschis, de exemplu.
Chiar daca ar putea fi(fericit, desigur. Relaxat, desigur. Nepreocupat de o suta de alte ganduri si lucruri, in acelasi timp, desigur).
Dar parca n-are timp(si pentru asta) sau nu (mai) stie cum, desi...masinaria...e programata...perfect.
Si poate tocmai asta-i "baiul".
Una peste alta, totusi, ar fi bine...sa ma insel.
Mai,omule,te felicit pentru blog-ul acesta din suflet..pentru ca imi place f mult. L-am descoperit acum cateva zile,n-am apucat sa citesc tot,dar mai am foarte putin. Sincer iti spun,atunci cand sunt trista,plictisita,nervoasa,intru si citesc postarile tale si ies din orice stare proasta. Multumesc pentru asta!
RăspundeţiŞtergereNu stiu cine esti,dar te admir pentru scrierile si fotografiile tale! Succes!
ps: Astept cu nerabdare articolul cu Mircea:)
P.S.
RăspundeţiŞtergereCe e cu acest..."raspoimaine"?!!?
Ai vrut, cumva, sa iesi "din rand"...tocmai cu el, ori esti prea ocupat...luni?
(Ori poate ca materialul despre "Mircea" nu e, inca, gata?, desi, eu, una, nu cred. Ca tu, vorba aia, esti...cu tine, 24h/24. Sau asa ar trebui - )
Ori ti-o fi draga, in mod cu totul special, ziua de marti(si/sau o data...in care cifrele sunt identice...)
Ti se pare ca aduc mai mult noroc?
Apropo, sunt curioasa ce(mai) aduce in tolba si dnul "Mircescu", - dupa scurta vacanta in care a vrut a lasa impresia ca s-a aflat...
Perfecta combinatia (dpmdv) intre Parcul Carol si melodia aleasa a-l reprezenta pe Robert, "I Love Rock and Roll". Am cantat de-atatea ori, in Parcul Carol, dupa diversele concerte la "Arenele Romane", I Love Rock and Roll a lui Joan Jett, cu prietenii, ca ma mir si-acum ca inca mai am voce... :)
RăspundeţiŞtergereInspirata si comparatia aleasa de P.Ionescu pentru Robert Turcescu: ceasul elvetian. Asta imi inspira si mie Robert.
Cat despre poze, imi place - in special - ultima. Instantaneele pot fi, de multe ori, peste unele fotografii pentru care ai stat minute bune si cautat diverse unghiuri pentru ca sa surprinzi anumite esente...
imi este greu sa-mi astern cateva cuvinte pe acest blog, dar imi e oarecum sa rostesc in cuvintele mele virtuale un mic comentariu. desi chiar daca aseara nu am inchis un ochi, ce stateam adesea cu stresul ca nu voi avea locuinta unde sa locuiesc ca toti oameni, iar cat despre locul de munca nimeni nu ma angajeaza. desi am cautat un job in oricare domeniu, fara a avea pretentie si iata ca nu sunt bagat in seama de absolut nimeni.
RăspundeţiŞtergereadesea deschideam fiecare usa in societate si eram refuzat. de ce? pentru ca noi tineri care provenim din orfelinate suntem marginalizati si discriminati in masa?!... de ce oare doar noua ni-se intampla acest lucru?
recunosc ca recent am finalizat doua facultati de mecanica si filosofie si implicit cu masterul. dar cred ca nicio speranta nu am si nici nu voi avea de acum incolo, cand candva si o data aspiram spre un trai cat de cat decent. dar nimic.
as dori sa fac acum referire la acest blog, lasand deoparte sau pe moment tristea si sa mentionez cateva cuvinte despre acest blog minunat in care observ niste imagini familizate in care undeori imi rascolesc micile amintiri din facultate, dar numai ca difera personajele dincolo de aparatul de foografiat. gandindu-ma astfel ca unele imagini erau realizate cu multa pasiune si deseori imi aduc aminte cand cuceream o parte din fete si le propuneam la o sedinta foto, dar ele fara macar sa schiteze un gest anume, devenind de acord.
uitandu-ma atent la fiecare imagine si aspiram micile trasaturi si detaliile fiecarei fete, cand deseori aveam o slabiciune anume de a privi si mirosind parul lor atat de catifelat si nuantat cu parfumul lor. nobletea si sensibilitatea unei fete, imi rascolea adesea micile amintiri ale liniei dragoste dar si a unei pese muzicale care fiind interpretata de "celine dion" cu piesa "the love you darling"
cele bune, marius florescu
e-mail:marius20046ro@yahoo.com
Bună seara, un link exchange cu www.refuzake.info ?
RăspundeţiŞtergereAi stricat tot farmecul blogului!Pacat!
RăspundeţiŞtergeresuper tare ...
RăspundeţiŞtergere