Răzvan e un om cu niste trairi exceptionale in fata aparatului de fotografiat. De asemenea, e printre putinii care isi pot schimba starea cat ai clipi – de la tristețe la fericire el arde etapa nostalgiei...
E o intamplare că el e alcatuit din carne si oase - Răzvan e un personagiu imaginar si poate fi ranit doar daca se uită un chelner urât la el. Cred ca tocmai aceasta sensibilitate l-a dus catre mari si unice performante... De pilda, in timpul spectacolului Un Tango Más, exista o scenă memorabilă – cea in care el si Monica Petrică danseaza tango, pe o masa. Suspendati, pe o suprafata de numai un metru patrat, cei doi se transforma in altceva, in orice altceva numai in oameni nu... Miscari ireale care urmaresc ritmul si-l puncteaza indiferent unde s-ar afla mana sau piciorul partenerului de dans ..... Atunci, in acele momente, Răzvan Mazilu pare o fregată mascul care, in timpul imperecherii acoperă cu aripile, delicat si mut, ochii femelei asa incat ea sa nu mai poata vedea un alt individ...
Mircea RADU,
iunie 2010
Urmeaza Dan PURIC - scrieri, foto si muzici. Poimaine, pe 17 iunie.
Numai aici, pe blogul lui Paul Radu Mircescu.
Cateva din fotografiile acestor personalitati pot fi vazute in ultimul numar al revistei ”VIVA!”
Razvan e un dansator desavarsit, l-am vazut in spectacolul de la Ion Dacian si mi-a confirmat impresia pe care o aveam despre el. E sobru, masculin si totusi are o delicatete aparte care este cat se poate de eleganta.
RăspundeţiŞtergereÎn penultima imagine pare rupt din filmul Cyborg...; "sigur", după cum dansează, este rătăcit din altă lume pe aici...
RăspundeţiŞtergereImi incep ziua fericita : in studentia mea, in acelasi autobuz in care mergeam sau veneam din centru se urca uneori un personaj desprins din alta lume. Mereu ganditor, cu niste ochi mari in care citeai seninul sufletului. Imi amintesc ca ni s-au incrucisat cumva privirile, iar eu, copila pe atunci, le-am lasat pe ale mele in jos, simtind ca e greu sa stai in fata unui asemenea om. Uneori as fi vrut sa-l intreb cine este - nu puteai trece pe langa el si ziua sa-ti fie la fel. Odata l-am zarit mergand spre Teatrul Odeon si atunci, jumatate din mister s-a dus. Mi-am zis ca-i actor. Astazi, dupa atatia ani, ii aflu numele. Sunt fericita pentru ca niciodata nu trebuie sa-ti omori visele si sa incetezi sa speri. E unul dintre lucrurile care mi-a luat timp sa-l aflu, dar a meritat.
RăspundeţiŞtergereexceptional cat poate transmite omul asta! Si...cum ai putut tu sa surprinzi
RăspundeţiŞtergereMircea, esti departe, esti mult prea departe fata de personajul pe care l-ai creat in emisiunea care te-a facut, in trecut, cunoscut...
RăspundeţiŞtergereSingurul OBIECT ce-mi placea in cadrul acelei emisiuni era acel motorhome, acel superb motorhome. Ti se potrivea stilului tau, nonconformist. Oamenii din emisiune? Da, se poate spune, intr-un fel, pentru ca oamenii raman... oameni, sau ar trebui sa ramana. Insa era prea mult, mult prea mult sirop. Mult peste gusturile mele, insa stii cum e, de gustibus... ;)
Acum, cu acest blog, descopar/descoperim un alt personaj, total diferit fata de Mircea Radu. Sigur, ii putem spune... Paul Radu Mircescu.
Lumea te-a indragit pentru ACEL personaj. O lume. Insa mai este O ALTA LUME care te apreciaza pentru ceea ce faci... acum, pentru OMUL de sub masca emisiunii "Din dragoste"...
Felicitari!
P.S. Parca este o alta atmosfera ce se creeaza atunci cand asculti o astfel de muzica precum cea pe care ai propus-o astazi, nu? Spune-i lui Mircea Badea sa-l lase naibii pe 2Pac si sa asculte muzica buna. De fapt, mai bine nu, nu-i spune. Isi va da seama singur, e baiat destept...
Dupa ce citesc descrierile dvs., parca as cunoaste personajele de cand lumea.
RăspundeţiŞtergereLe prezentati trasaturile de caracter dominante, trasaturi ce le fac sa devina modele de viata.
Fotografiile si muzicile sunt pe masura!
Cele mai interesante(autentice)trairi sunt cele din...spatele camerei/de dincolo de orice camera de filmat.
RăspundeţiŞtergereAdica ale omului.
P.S. Ultima fotografie m-a dus, totusi, cu gandul la "Cantand in ploaie".
2.Stii care e unul din minusurile demersului tau in cadrul acestui proiect?
Faptul ca ei, protagonistii, stiu/au stiut ca sunt/erau fotografiati/filmati. Si astfel s-a pierdut/se pierde ceva esential.
Spontaneitatea trairii prin imagine.
Fotografiile sunt foarte sugestive,completate perfect de muzica si text.Razvan este un artist,un micut lord,o fiinta parca din alte si pentru alte timpuri.
RăspundeţiŞtergereIl urmaresc pe scena ,il intalnesc deseori pe strada,si de fiecare data am impresia ca este ireal.
Mie mereu mi s-a parut ca seamana cu Christopher Walken :)
RăspundeţiŞtergereAm trait si eu "momentul din autobuz" descris de cineva mai sus. Era chiar asa si era parca autobuzul 105cred..
RăspundeţiŞtergereRazvan Mazilu e un talent urias cu o sensibilitate pe masura.
Cat despre fotografii- as fi vrut mai mult sa "intrati" in cochilia magica a sufletului acetsui om....
Cat mister in prima poza.Felicitari!
RăspundeţiŞtergereBuna seara prietene, ma intreb daca existam in realitate, sau realitatea este ceea ce noi credem ca este ceea ce vedem, sau este o distorsiune a imperfectiunilor noastre dobandite,acum sam aflat, fiind departe de tzara, cine este dl Mircescu, felicitari domnule, si te invit sa vizionezi si colectia mea de distorsiuni!
RăspundeţiŞtergereSalut!
RăspundeţiŞtergereTocmai am terminat şi eu de scris primul meu articol pe un blog.
http://cafter.wordpress.com - este adresa.
Vă mulţumesc enorm şi v-aşi fi extrem de recunoscător dacă m-aţi aproba.
Imi plac foarte mult ultimile posturi si le urmaresc cu placere. Imi place si ideea de a posta o imagine cu fotograful in cadru. Felicitari pentru alegerea melodiilor!
RăspundeţiŞtergereCe muzică!!!!! Oare când trece timpul, de ce se folosește cuvântul demodat?
RăspundeţiŞtergereEu nu l-am văzut pe nicăieri pe RM, nici în autobuz, nici pe scenă, nici măcar în vis, dar, dacă e ca o "fregată mascul care, in timpul imperecherii acoperă cu aripile, delicat si mut, ochii femelei asa incat ea sa nu mai poata vedea un alt individ..." îmi pare extrem de rău, domnule Paul .... sau să lăsăm domnismele la o parte?!!!!!
eu nu l-am intalnit pe Razvan Mazilu pe strada. Si nici in autobuz.
RăspundeţiŞtergereeu l-am intalnit la Odeon. prima oara in "Portretul lui Dorian Gray". am fost de-a dreptul ravasita. si acum cand scriu m-a "electrocutat" amintirea senzatiei pe care am avut-o 2 ore incontinuu, cat a durat spectacolul. Nu a scos niciun cuvant, dar a vorbit cu ochii, cu fiecare muschi al fetei si al corpului, a umplut scena, aerul din jurul scenei, aerul din jurul meu.
l-am reintalnit cateva luni mai tarziu. In Club Prometheus de data aceea. In "Sell Me". A ajuns pe scena trecand printre noi... nu m-am abtinut si am intins usor mana sa-l ating. Si din nou Razvan Mazilu a umplut tot spatiul. Ma credeti ca nici macar nu mai tin minte cu cine am fost in seara aceea in Club Prometheus? :)
de atunci il "urmaresc". pur si simplu uit sa respir in preajma lui.
adevarat a zis cineva mai devreme- trebuie ca e dintr-o alta lume ratacit printre noi. dar, doamne, cat de bine imi pare!
Multumesc frumos pentru aceste mici franturi din Razvan Mazilu surprinse pe gustul si sufletul meu!
interesant, inteligent, introvertit, introspectiv, intuitiv, impresionant...elegantul, misteriosul, fermecatorul RAZVAN MAZILU
RăspundeţiŞtergereFelicitari pentru felul in care l-ai surprins
cand il vad pe razvan mazilu ma uimeste cat de elegant poate fi cineva. are ceva asa de rafinat...e fantastic. si e la fel si in vorbire. eu l-am vazut la repetitii la Depeche Dance si a fost extrem de modest si de simpatic. minunat!
RăspundeţiŞtergereprima e superba ....
RăspundeţiŞtergereRazvan Mazilu este ,,un roman care iti indeplineste dorinta de taina fara sfarsit".
RăspundeţiŞtergere