Doina LEVINTZA

A fost dificil s-o gasesc pe Doina pentru a-i face fotografii. Nu numai fiindca e un om foarte activ, implicat in tot soiul de proiecte, dar si pentru ca nu prea sta pe acasa (pe acasa, adica prin Romania...) Ne-am bucurat de reintalnire – nu ne mai vazusem față-n față de mult timp, cred ca de peste 10 ani...Am gasit-o la fel de amabilă, vorbind incet si stiind mereu ce spune, blândă chiar daca la prima vedere ti se-nfatiseaza o femeie aspră. In pauze, intre doua cafele si trei minunări, ne-am uitat la niste fotografii pe care le facuse cu ani in urma meșterul Dinu Lazăr. Si am intrebat-o de ce acum treizeci de ani se faceau lucrurile mai cu cap, desi conditiile erau mult mai aspre...Mi-a raspuns mutește, dând din cap cu regret...
Nu a fost greu sa gasesc un loc in care s-o asez ”la poză” pe Doina, pentru ca fiecare colț din apartamentul ei e o alta lume. Jobenuri, scrumiere din jad, manechine inalte de doi metri jumate, aparate vechi de fotografiat, pantofi unicat, un gramofon, scaune de lemn meșteșugit lucrate, cu intarsii de fildeș, al caror artizan a murit pe la inceputul lui 1800. La ea acasa, cainele se intelege perfect cu pisica iar pisica e cea mai buna prietena a peștilor din acvariu. Curat suprarealism! Nu m-as fi mirat daca ar fi scos dintr-un sertar Scrisoarea lui Neacșu din Campulung...
Sunt obiecte, lucruri, ființe a caror alaturare ar contrasta evident in orice alta incapere, la ea nu. Pentru ca Doina LEVINȚA nu e din lumea asta.
Pur si simplu, nu e.

Mircea RADU,

iunie 2010

Urmeaza Mihaela NICOLA - scrieri, foto si muzici. Poimaine, pe 7 iunie.
Numai aici, pe blogul lui Paul Radu Mircescu.


Asculta mai multe audio Muzica

 

Cateva din fotografiile acestor personalitati pot fi vazute in ultimul numar al revistei ”VIVA!”