Când salută, nimeni nu strange mâna ca Dan Puric. Atunci cand faci cunostinta cu el sau apreciezi o vorba pe care a spus-o si, ca semn, dați mâna, ai senzatia ca palma ta are aceeasi marime cu a lui. Că priza pe care o fac cele doua maini e perfecta – e intr-atat de buna incat el te-ar putea tine in gol, peste balconul de la ultimul etaj al unui zgarie-nori, timp in care cu cealalta mana s-ar spala pe dinti...
L-am fotografiat pe Dan Puric undeva in maruntaiele Teatrului de Opereta, intr-o sala slab luminata unde repeta cu vreo douazeci de oameni tineri si talentati pentru o premiera ce urma sa aiba loc in scurt timp. Nu am vazut spectacolul pentru care ei se pregateau, dar am fost in sala la Visul... Un om, muzica, reflectoare, o scena...Cat de putin trebuie pentru a tine respiratia unei sali intregi timp de o ora jumate ( o incarcatura asemanatoare, cu tot atat de putine mijloace, am intalnit doar la un singur om - la Bobby McFerrin...) Dupa reprezentatie, am fost in culise sa il felicit. Statea de vorba cu niste admiratoare – una dintre ele venite tocmai de la Timisoara sa il vada ”pe viu”... Le sfatuia, le asculta atent, nu le repezea, nu invoca pretexul ca n-are timp... Dan Puric din culise era acelasi cu ”risipitorul” de pe scena.
In drum spre casa, m-am intrebat ce am inteles din spectacol?...Nu mi-am putut da un raspuns clar, pe care sa il rostesc cu subiect si predicat, caruia sa ii dau formă cu ajutorul cuvintelor... Pentru ca Visul lui Dan Puric nu se adreseaza ratiunii, ci inimii. Sufletului. Sensibilitatii fiecaruia...
Incep din ce in ce mai tare sa fiu convins că Dan e ca Visul lui...
Mircea RADU,
iunie 2010
Asculta mai multe audio Muzica
Urmeaza Robert TURCESCU - scrieri, foto si muzici. Poimaine, pe 19 iunie.
Numai aici, pe blogul lui Paul Radu Mircescu.
vaaai, ma intreb cum ar fi iesit si niste fotografii cu Adi Despot sau, de ce nu, cu Ada Milea... oricum, ce am vazut pana acum, e extraordinar:)
RăspundeţiŞtergereUn om frumos!
RăspundeţiŞtergerese citeste atata dinamism in imagini... Am senzatia ca nu a stat locului nicio clipa si parca a trebuit aproape sa fugiti dupa el prin sala ca sa il fotografiati.
Spor!
A rămas aproape neschimbat...
RăspundeţiŞtergereDoamne cit il iubesc pe acest Om....imi place enorm cum l-ai numit...Risipitorul...Am senzatia, cind il ascult, ca omul acesta are mereu la el toate cuvintele bune, cuvinte simple si atit de calde ce se asorteaza perfect cu ochii lui buni, blinzi...Despre acest om ma intreb (ma mai intreb uneori despre unii oameni, din ce in ce mai rari) cum arata cind se enerveaza, se enerveaza oare?
RăspundeţiŞtergereCit despre munca ta Mircea...numai de bine: in fiecare dimineata abia astept sa intru pe blogul tau sa vaz ce ai mai pus.Te felicit si te pup mult de tot.
Asteptam cu nerabdare "Omul frumos", pe care il apreciez enorm si il stimez deopotriva.
RăspundeţiŞtergereI-am ascultat aproape toate interviurile, intalnirile cu studentii,(nu a avut ocazia sa-l vad "pe viu", din pacate) si pur si simplu m-a fascinat.
Un om pe care l-ai asculta ore si zile in sir...
Mult respect, domnule Dan Puric!
Cu un guvern de patrioti ca dvs. si Romania ar deveni o forta!
Superlativul o fi de ajuns pentru Dan si pentru Visul lui?
RăspundeţiŞtergereOoo, precis nu e de ajuns. Fiindca devine prea mic, prea stingher, prea cuminte si neinsemnat, superlativul acesta - in comparatie cu omul, cu sufletul lui, cu pasiunea, cu vivacitatea si cu modestia sa.
Jos palaria! Si la cat mai multe Vise, create si daruite cum doar el...si cel de-al 6 lea simt al sau, unul magic, o stiu!
imi plac fotografiile pentru ca transmit energia de care deborda acest artist. felicitari!
RăspundeţiŞtergerePrima si ulima fotografie sunt foarte sugestive,acela este Dan Puric,in care mainile lui spun totul,te fixeaza cu privirea,te asculta,pentru el parca timpul s-a oprit,nu invoca scuza"n-am timp".
RăspundeţiŞtergereUn om care daruieste si se daruieste.Dupa fiecare spectacol sau discutie am avut aceeasi stare ,nu puteam sa reproduc ceea ce vazusem si auzisem,dar simteam ceva profund ,semn ca mintea coborase in suflet.Putini oameni pot provoca o astfel de miscare.
Un om adevarat!
RăspundeţiŞtergereAm participat la una dintre conferintele sale, "Despre frumos", absolut minunat. Doua ore de incantare. Dan Puric stie sa te ridice usor, usor... la inaltimi ametitoare ale spiritului si te coboara apoi cu picioarele pe pamant cu-n aer usor intrebator, iti transmite subtil informatia si te lasa apoi pe tine sa-i descoperi intelesurile. Sublim...
http://musettae.wordpress.com/2010/05/03/visul-lui-dan-puric/
RăspundeţiŞtergereSuperb spectacolul :)
Mi se pare un om deosebit ... atat de complex...si totusi atat de usor de inteles... si totusi atat de greu de cuprins ( in vorbe )...
RăspundeţiŞtergereAtat de minunat.
Doi 'oameni frumosi' si intre ei un obiectiv foto...
RăspundeţiŞtergereL-am descoperit pe acest gigantic "Risipitor" prin intermediul conferintelor sale. Intrasem superior-circumspecta ( ce imi putea dezvalui un actor despre El?!)si la iesire, crestinul din mine, se furisa rusinat. In doua ore cu Dan Puric fusesem mai aproape de El decat in zece ani de rugaciune stearpa. Nu un preot ci un actor m-a invatat cum sa ma rog. Pot deci spune ca pe mine m-a tinut strans de mana in golul sufletului si nu mi-a dat drumul decat atunci cand am reusit sa-mi regasesc aripile interioare.
RăspundeţiŞtergereDan Puric este o imagine in alb-negru, dar... fara nuante de gri. Iar cand dincolo de obiectiv nu e doar un ochi ci si un suflet, fotografia "fura" o farama din aura personajului pricipal.