vineri, 12 februarie 2010

Jurnalul unui poligam. Ziua intai (si ultima) ( V )


EPILOG

Dormitor. Noapte. Eu si ele, nevestele mele, bagati in pat si inveliti. Camera de filmat face o panoramare. Pleaca de la talpi, urca pe albul absolut al plapumii-cadou, trece de bărbiile noastre si se opreste pe poza de la capul patului. O poză sepia in care sunt eu imbracat in costumul ăla bun, bleumarin... Si voi doar cu flori in păr. ..
O poză in care suntem toti fără mâini... Fotograful a facut intentionat asta, ca sa nu lase cluuri (v-am spus eu ca fotografii sunt baieti destepti; ei stiu ca mainile sunt cele mai expresive părți ale unui om, după ochi )... De ce-ar fi lăsat indicii? La urma urmei, din tot ceea ce vede, lumea intelege doar ce vrea. Sau doar ce vor unii (mai tari in gură, mai obraznici, nu neaparat mai bine pregatiti) ca ea sa inteleaga... Asa se face că, mai intotdeauna, oamenii vor judeca poze trunchiate, nu oameni intregi... Nu stiu de ce se intampla așa - din comoditate, din ură oarbă, din prostie pură, sau pentru ca oamenii sunt grabiti si n-au timp sa se gandeasca la alții.
Si de ce-ar face-o?, aveti dreptate...
Dar, vor fi si unii care vor pricepe. Acestia sunt cei atenti. Cei care judecă cu mintea lor, nu cu a altora... Cei care stiu sa vada dincolo de o poză ciuntită...
Acestia vor fi nepotii mei: Vera, Chuck si Dave...

SFÂRȘIT

8 comentarii:

  1. Bătrâne, modelul de şapcă ţi-l recunosc dintr-o mie...Dar, observ un nou detaliu în imaginea ta: ţi-ai lăsat barbă! He-he! Din punctul ăsta de vedere nu te compătimesc...ştiu că nu ai trecut la islamism...însă tu eşti un gentil, iar, uneori, din cauza capriciilor doamnelor nu ai timp să te bărbiereşti. Totuşi, sper că nu ai intenţia să o laşi să crească ceva mai mare... Îţi spun eu, nu e bine...că am testat efectul pe pe pielea mea...iar dacă se vor supăra nevestele tale pe tine...vei avea 3 perechi de mâini înfipte în minunata ta podoabă...

    RăspundeţiŞtergere
  2. Ai dreptate, ochii si mainile... Dar eu as pune si gura. Felul in care iti strangi buzele sau zambesti spune multe.
    Nu stiu de ce, ascultand melodia "...64", imi tot suna-n minte refrenul de la "Ob-la-di Ob-la-da": Life goes on bra, La la, how the life goes on...orice s-ar intampla.

    RăspundeţiŞtergere
  3. Figuri inexpresive pentru lume inexpresiva!
    Stiam eu ca fiecare are ce merita!
    Cei care judeca cu mintea lor... mai sunt si de-astia? Da, ca altfel lumea s-ar prabusi mai ceva ca-n "2012".
    Neveste au mainile in par sa-si aranjeze florile cu petale albe si rosii. Doar una dintre ele, pune in buzunarul de la piept al sacoului bleumarin un trandafir rosu, iar dumneavoastra aveti mainile ridicate spre cer si nu va mai incapeti in piele de atata fericire...
    Asta o stiu de Vera.

    RăspundeţiŞtergere
  4. Sunt multi cei care judeca singuri. Ne-ar place sa credem ca si noi ... Oo, daa.. Dar oare : cati gandim in clisee ? Sau cat ne compunem viata din clisee ?
    Sa va traiasca nepotii !

    RăspundeţiŞtergere
  5. Trebuie să-l citiţi. Este cu dedicaţie.
    http://blog.digitalreviews.ro/?p=254

    RăspundeţiŞtergere
  6. Casa dvs trebuie ca e imbracata in iedera, iar balconul mic, cu balustrada neagra in arabescuri, poarta, in iarna, plasa trupusoarelor amortite de zorele ce va sa rada in soare, un anotimp viitor, dimpreuna cu nevestele nude, inflorate si ele, peste anotimpuri...

    RăspundeţiŞtergere
  7. Nuuu!! oamenii uneori gandesc chiar prea mult la altii..eu te vedeam in alt tablou cu nevestele tale..:)) dar lumea intelege ce vrea,cum vrea si cum il ducea mintea pe fiecare...:)

    RăspundeţiŞtergere
  8. Bine ca s-a terminat jurnalul cu bine.
    Rau ca s-a terminat ca elefantul ...))))

    RăspundeţiŞtergere