Jurnalul unui poligam - ziua intai (si ultima) ( I )

  
   Mie imi pare rau ca nu se-ncurajeaza poligamia. Eu as fi ”pentru”!... Ar fi grozav! Imi si imaginez o poză de grup, intr-un studiou foto profesionist, cu aparate si trepiede, blende si umbrele, șuruburi și piulițe... Eu cu voi toate, nevestele mele, in lumina reflectoarelor - e tot ce mi-am dorit in toata viața mea! Eu, imbracat cu costumul ala bun, bleumarin ca ochii lui Liz Taylor si voi doar cu flori in păr!.. Și-n jos cu ce vreti voi (intotdeauna a fost asa... e un bou ăla care crede altfel. E si mai mare bou ăla care incearca sa schimbe...) Eu, intr-o pozitie demnă dar comodă, stand pe un jilț imbracat in catifea sângerie si voi in picioare, una mai aplecată peste umărul meu, alta mai cu pieptul inainte, strajuindu-ma si ocrotindu-ma asa dupa cum o duce mintea pe fiecare...”S-o faci sepia!” i-as zice fotografului – iar el ar zambi intelegand din mers (fotografii sunt baieti destepti) ca nu vreau ca nepotii mei, Vera, Chuck si Dave sa se prinda ca eu eram atat de palid si nevestele mele asa de rosii in obraji... Si blitz-ul ar clipi iar el ne-ar zice sa venim dupa poza in aceeasi dupa-amiaza, ”asa, mai pe la 4”... Si am ieși de la studiou incolonati si zicand un ”pa” scurt si sobru - intai eu! Ca d-aia sunt barbat! Dupa care ati zice voi ”la revedere” simultan ceea ce ar face ca salutul vostru sa sune ca un cor de surde.
   Am pleca toti la ZOO, ca in locul ala imi place mie mult (și-mi mai place-n cimitire, dar nu era sa va duc acolo azi, de ziua voastra), iar aia cea mai mica dintre voi ar vrea sa mergem direct la cușca maimuțelor. Ar arata cu degetul si ar zice tare ”Uite-o pe asta ce seamana cu (...) ” - si ar spune numele uneia dintre voi. Un nume pe care nu vreau sa-l fac public intrucat iar vor fi 174 de comentarii cu ”eu cred ca nevasta aia mare a dumitale se numeste X pentru ca...” - si aici ar urma un sir intreg de argumente, unele foarte solide... Apoi, cea mica le-ar da cate o banană atat celorlalte soții ale mele, cât si urangutanului-șef (pe care, am inteles de la ingrijitor, ca-l cheamă Darwin)...
   Si cum vizita la ZOO s-ar incheia rapid iar pana la ora 4 ar mai fi timp, eu v-as recomanda sa mergem la Biblioteca Centrala Universitara sa citim o carte... Da, exact! Precum am spus, o carte, nu câte o carte. Adica eu sa lecturez si voi sa ma ascultati... La auzul acestei propuneri, voi ati chiui atât de închegat si armonios, ati sări în sus de fericire si ati da atât de viguros din cap că ”da” (numai bulgaroaica ar da din cap in semn ca ”nu”, ceea ce in limba ei inseamna ”da,vreau!”) incat ati topi si inima din mine...
   Am merge asa, eu țanțoș și voi țopaind in spatele meu, pe la hotelul Hilton si prin fața Atheneului Român. Si am traversa strada C.A.Rosetti, pe muzica asta:

(va urma)

George Baker Selection - Little Green Bag
Asculta mai multe audio Muzica