marți, 13 octombrie 2009

DVD Blues


Eu cred ca in fața lui Dumnezeu, la Judecată, fiecare vine cu un scurtmetraj. Al vieții lui...
”Ia domnule, sa vedem ce ai facut dumneata acolo, pe Pamant” zice Tatăl...
Fiindca nu ne ia la pertu, ci cu dumneata sau dumneavoastra ne vorbeste, in functie de ce știe El...Că si aici e o chestiune extraordinara, de care multa lume nu s-a prins - Dumnezeu, cat e el de inalt, ne da voie sa-l tutuim! Nu-i grozav?...
De fapt nu stiu daca ne da voie, ca nu s-a manifestat niciodata vizibil in chestiunea asta...Cert e ca nu zice nimic din care noi sa ne prindem ca-l deranjeaza. Sau o zice-n gând...
Pe cand, noi spunem: ”Doamne, fa-mi! Doamne da-mi!Doamne, drege-mi!” - ăia mai binecrescuti sau mai fricoși bagă si un ”te rog”...
E, si tu scoti DVD-ul si zici ”Poftim Doamne...” - unul dintre coșmarurile vieții mele e cand visez ca sunt in fața Lui si am uitat DVD-ul acasa... Si apoi un inger te ia frumușel de mana (era sa zic ”de-o aripa”, dar n-as vrea sa ma bucur dinainte) si te duce intr-o anticamera unde astepti rezultatul...
In cazul meu, raspunsul cred ca se dă repede – filmul pe care am sa-l prezint are doar cateva minute, cu o viață intensa, de mari bucurii care au tinut putin...
Iar pe coloana sonora a scurtmetrajului vieții mele as pune Je t'aime, moi non plus...
Că daca filmul nu place, macar sa se danseze un blues ...


Jane Birkin,Serge Gainsbourg-Jet'aime..
Asculta mai multe audio Muzica

miercuri, 7 octombrie 2009

Eu, cei doi...



Copiii (la baieti ma refer, ca nu stiu la fete cum e) au feluri ciudate de a spune "imi place de tine". Cand eram mic, indrageam doua fete. Pe Irina si pe Mihaela. Pe Irina o pupam toata ziua iar pe Mihaela o chinuiam tragand-o de par, buşind-o si inghesuind-o pe la colţuri...
Habar n-am de ce erau doi "eu" intr-un singur copil...
Irina locuieste azi la Stuttgart. S-a maritat cu un barbat cu multi ani mai in varsta ca ea, care a murit lent. Iar Mihaela, pe al carei tată îl chema Mircea si era un celebru jucator de pocher, e in Statele Unite unde „live, work and study” dupa cum se zice cu voce groasa intr-o reclama.
Eu, tot aici la Românica... Traind intr-o ţară in care derbedeii iau premiu si femeile in vârstă sunt violate pe trecerea de pietoni... O patrie năclăită de ororile care ţâşnesc in şuvoaie verzui din gurile unor băieţi politicieni care apar la TV... Băieţi care o dau in sus si-n jos cu discursuri despre „Romania profundă” cand ei n-au vorbit niciodata, față in față, cu un amărât autentic... Eu traiesc intr-o țară cu capitala la Bucuresti, oras bolnav cu metastaze, la căpătâiul căruia stau doctori tembeli care urineaza-n ghiuvete si regulează asistente putori.
Altfel, dragele mele Irina si Mihaela, aflați că sunt bine. Am ieșit azi pe calea Griviței, pe unde va plimbam pe voi două...
Si sa mai stiti dragele mele că, atunci cand imi mai rămâne timp, mă torturez punandu-mi intrebarea de ce erau doi "eu" intr-un singur copil...

marți, 6 octombrie 2009

Mitică 28



-Stii piesa franțuzului Maurice nu-stiu-cum, ăla care are voce de prieten intim?... Ceva cu ”28 de grade la umbra?”...
-Nu. Mi-o poti fredona?
-N-am cum...Tipul vorbeste mai mult decat cântă...
-Nu l-ai putea imita?
-Ha-ha...Nu, e inconfundabil...
-Si ce spune?
-Habar n-am...Nu stiu franceza...
- ...Ș-atunci de unde știi ca se traduce așa ?...
- ...”Monaco, degrés, ombre” e ca la noi: Monaco, grade si umbră. Iar cu ”28” e asa... Pe vremuri, aveam un coleg matrițer de care se indragostise o profesoara de franceza. Una bună și cam fandosită dar care facuse pasiune pentru ăsta! Îl înțolea, geacă de blugi Levi's, adidași cu trei dungi - pe vremea lui Ceaușescu, d-astea? Esti nebun?... La pauză, il astepta în poarta fabricii și-i aducea tot felul de bunătățuri - și cât el mânca și se uita fix, ea-l alinta si-i vorbea in franceză... Ii zicea ”Mitică vingt-huit”...
- Dar ce gasise la el?
- Dracu să-l pieptene... Era un schilod! Îmi spusese că e așa fiindcă a fost scutit de sport...Nu putea să alerge că se-mpiedica-n membru...
- A!...Si? Ce mai e de ei?
- Mitica 28 a parasit-o pentru o coardă, una care o ardea cu niște piloți. Iar cu franțuzoaica m-am intalnit acum vreun an, pe lângă Gară, in braseria ”La varice”, acolo unde se mananca si se bea in picioare. Era matoală și arăta rău...Se creponase si i se lungisera lobii urechilor... Dar m-a recunoscut!
- Te-a-ntrebat de el?
- Nu, ca n-am stat mult de vorba. Doar mi-a zis că cel mai jignitor lucru e ca in dormitor, barbatul sa se poarte cu femeia ca un intelectual.


Conversatia de mai sus a avut loc in mintea mea si s-a intrerupt odata ce mi-am luat de la ochi aparatul foto. Acum, am sa ma duc acasa si am sa ascult Jean-François Maurice - Monaco, 28 degrés à l'ombre... Iar iahtul va duce pe punte, către azuriii nicaieri, doua personagii imaginare vorbind despre oameni reali. Ca mine si ca tine.

Jean Francois Maurice - 28' A L'ombre
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

duminică, 4 octombrie 2009

Femeia, toamna


O femeie imi povestea astazi despre toamnă.
La ea, anotimpul ăsta are miros, văz, auz si poate fi pipăit...
Discuta despre toamnă cu pofta cu care vorbesc cei internati in spital despre ce-ar manca daca n-ar ține regim.
O priveam din profil pe femeia asta și mă înfioram.
Dar, pentru că sunt bărbat, nu lăsam să se vadă emotia (ce prost!...).
Tot ce arătam era mirarea mută.
Așa de frumoasă era femeia asta vorbind, încât nici nu m-am mai despicat la veston.
Am rămas și am ascultat-o, așa, în picioare și-n carapacea mea.
-Dar tu ce zici de toamnă? m-a-ntrebat
.........................................
Esti așa înaltă în lumina asta roșcată, de asfințit!
Si asa de grăbită încât am și uitat să mușc din mărul pe care mi l-ai dat.
Doar îl plimb mecanic dintr-o mână într-alta, gândindu-mă-n nimic...
Îți îndeși în geantă batista și cheile de la masină – cred că ai rezervorul plin, pentru un drum atat de lung...
Plecarea ta imi taie inima in două.
O taie drept și corect, pe linia punctată
De un du-te – vino permanent.

Cand ieși, nu uita să stingi lumina.
Să mă lași pe întuneric.
Ca să văd mai bine unde am greșit.

In urma ta, toamna miroase a vanilie, a unt și a patul in care ai dormit.
........................................
Toamna, despărțirile sunt mai normale, mai în legea firii.
Așa cred eu...


Led Zeppelin-Since I've Been Loving You
Asculta mai multe audio Muzica