O seară de toamnă, cand pamantul miroase a fum. Interior de casa veche, cu mult lemn sobru, de nuc. Am terminat de mâncat si beau un vin roșu cu aromă complicată de pământ, vanilie si cirese amare. In fața mea, un domn in vârstă, elegant si foarte bogat pentru ca a fost vizionar, harnic si curajos.
- Sunt suficiente calitatile astea pentru a reuși?
- Nu, mi-a raspuns, trebuie sa ai si un mediu care sa te ajute sa progresezi, care sa te incurajeze si sa-ti respecte munca.
- De-asta ati plecat din țară, in 1945?
- Nu, eram foarte tânar atunci si nimeni nu-si putea imagina precis timpurile ce vor veni... Ce m-a determinat sa plec, a fost o imagine...
- Atât?...
- Un „aliat”, mai bine zis un soldat al trupelor de ocupație pedalând frenetic la o bicicletă.... Pe piatra cubică făcea o gălăgie asurzitoare iar el tremura din toate –arăta ca un om in care se instalase hipotermia... Ținea gura deschisă fără zgomot, ceea ce întregea fericirea tâmpă si salbaticia care i se citeau pe chip...Bicicleta avea doar jantele... Îi lipseau cauciucurile pentru ca abia ce-o furase dintr-un atelier de reparat aflat o stradă mai incolo... Imaginea asta m-a scuturat, m-a infricosat... Mi-am spus că daca astia sunt noii stapani, viitorul țării mele nu arată bine deloc... In aceiasi noapte, am fugit...
Râdem amandoi camuflandu-ne amaraciunea - domnul retraind trecutul, mie fiindu-mi groaza de tembelii puși să conducă.
nu stiu din ce timp veniti , ca nu mi-ati spus nimic despre vechimea vinului,chiar si lemnul de nuc pare mai vechi decat el
RăspundeţiŞtergere... stiti cumva ce se mai intampla in tara mea? in timpurile acestea avem toti televizoare, numai ca al meu refuza sa-si serveasca tara
semnez
un/o oarecare
p.s. ar fi culmea comediei sa-mi spuneti ca bicicleta din talentat condeiata dumneavoastra scriere apartine tot de clubul rotary
ce des folosesti cuvantul "degeaba"...
RăspundeţiŞtergeresi eu plec..si vin...si iar plec...
de fiecare data ptr exact acelasi motiv...
..imi neste si mie din ce in ce mai greu sa vad imbecilii astia pedalind pe autostrazile pe nori cu biciclete doar cu spite ...fara jante ..fara cauciucuri ...! doar spitelelcare zgirie si vazul si auzul....!
RăspundeţiŞtergereSi la mine a fost o imagine...se stricase un aparat de anestezie la spital. O vechitura care functiona oricum din bucati luate de la alte aparate, si care tinea omul in viata in timpul operatiei, dar trebuia sa fii cu ochii pe el ca se bloca din cand in cand Burduful era legat cu fasa chirugicala ca era rupt facut de doamna Maria -de mult la pensie..Cand a ramas si fara valva ne gandeam ca gata o sa il arunce. Chiar directoarea cea noua ne spusese ca daca avem nevoie de ceva..A doua zi era tot acolo si seful era foarte fericit, tocmai "fabricase " o valva dintr-un film radiologic, o taiase cu forfecuta si o pusese in loc si mergea."Merge ", zise si era intradevar fericit ca un copil...pusese bucata de radiografie si un banut usor deasupra...Asistenta trebuia sa aiba grija cand curata de banut. A doua zi am hotarat sa plec .
RăspundeţiŞtergereChiar daca nu le vezi, zgomotul bicicletelor fara jante, iti suna in urechi, fabricand un zgomot menit sa distruga si cele mai robuste ganduri.
RăspundeţiŞtergereFreneticul biciclist, pare sa nu-si mai termine cursa spre iad, zdrobind pe colturile pietrei cubice tot ceea ce mai este omenesc...
Balada soldatului rănit
RăspundeţiŞtergereMi se strecoară doruri grele-n răni
Şi, strop cu strop, din lacrimi cade sânge:
Nu voi ajunge.
Şi voi muri, la margine de cer,
Zidind cu trupu-mi mânăstiri păgâne,
Ca un câne.
Ca ceaţa, risipi-se-va uitarea
Peste făptura-mi cea departe dusă
Şi apusă.
Şi-atunci, iubita-mi va iubi alţi ochi,
Şi n-am să-i simt sărutul pe-a mea fire,
În nemurire
Inspirata de "La trecutu-i mare..."