Da, scriu. Scriu din cand in cand. Public pe blog sub pseudonim, ca oamenii sa fie atenti si sa aibe reactii la ce scriu, nu la cum ma cheama. Dupa comentariile facute, oamenilor le place - barbatii admira tehnic sau cu nostalgii pe care abia le banuiesti... iar femeile laudă cu delicatețe sau se extaziaza la modul floral (ca si cum ai filma un boboc ajuns la maturitate si deschizandu-se, si ai derula imaginea rapid ca sa vezi procesul asta in 10 secunde nu in 16 ore, cat i-a luat florii sa isi dea de-o parte petalele)...
Nu stiu la ce ma ajuta sa scriu (nu stiu acum, in momentul asta, dar s-au putea ca maine sa fiu de alta parere) si nici daca ma gandesc la cineva anume, atunci cand o fac...Cred totusi ca cel mai des eu imi trec mie prin cap... E cel mai bine asa! Pentru că s-ar putea ca intr-o zi, din senin, sa nu mai scriu. Si atunci, m-as părăsi fără explicatii, fara regrete, fara sa simt ca am pierdut sau ca-mi lipseste ceva...Nici la revedere n-o sa-mi spun...
Ma bucur ca "va treceti prin cap". Si ma bucur ca scrieti.
RăspundeţiŞtergereVa astept- cand aveti timp sa imi faceti o vizita pe blog pentru
ca mi-e dor de vizitele dumneavostra.
..citeodata mai recitesc cu placere rindurile tale ...!..imi da o stare debine si de usa deschisa spre gradina din spate ...primavara .!
RăspundeţiŞtergereProbabil ca tine de sete... si de foame... si de dor... si de preaplin si de preagol...
RăspundeţiŞtergereEu sunt sigura ca v-ajuta, altfel n-ati simti nevoia sa scrieti. Pentru mine e un fel de eliberare, sa nu fac poc, pentru altii sa se dea mari cu ce-au mai facut ei nemaipomenit, iar unii chiar vor sa impartaseasca experientele proprii cu ceilalti, chiar virtuali fiind.
RăspundeţiŞtergereAici e un bub, ca se poate profita de buna ta credinta, de sinceritate, de pus sufletul pe masa. Nu m-a deranjat pana nu demult, dar s-a umplut paharul.
Daca-i numai fictiune in ce scrieti, desi spuneti ca va trece cel mai des propriul Paul prin cap, e bine. Altfel, nu, mai bine nu! Ei, am ajuns eu, Marilena Ifrim, Ogaritza sa spun si asta!
Nu stiam ca scrieti sub pseudonim, dar nu-mi pasa. Mi-a placut scrierea, mi-a placut sa-mi imaginez ce fel de om ar scrie asa ceva, cum arata,ce simte fatza de femei, daca mai simte, daca-si permite liber fiind. Nu m-am gandit mult, dar mi-au trecut cateva secunde, nu stiu daca insumate sa ajunga floare deschisa la maxim! :)filmata pe repede inainte :))
Din partea mea, daca doriti, mai doriti, scrieti domnul Paul, ca scrieti frumos si din suflet cum rar gasesti. Dar mare grija!
Un pseudonim excelent Paul Radu Mircescu! Imi placea mult ca nume adevarat, are savoare, culoare, aproape poti sa-l gusti! :)) hai c-am dat-o-n balarii, dar ca de obicei, spun ce simt, nu ma invat minte, sa mint si sa profit si eu de altii, sub toate formele! offf, nu mai scap de greutatea asta odata :(
La revedere!
RăspundeţiŞtergereEsenta la ce spuneti a mai spus-o cindva cineva:
RăspundeţiŞtergereLa vie est breve
un peu de reve
un peu d`amour
et puis bonjour
Care este.
Dar cit puteti si credeti ca se poate, scrieti si aratati-ne minunate imagini, este un blog cu totul si cu totul aparte.
O sa avem tot timpul sa tacem cindva.
Nu e momentul acu.
si totusi nu ne spui cine esti?din moment ce nu vrei reactii la numele tau inseamna ca ai un nume cunoscut care ar starni diverse reactii.si eu sunt foarte curioasa din fire si chiar vreau sa ti stiu adevaratul nume:D...
RăspundeţiŞtergeream crezut ca e geamul meu ..de fapt al unei casute dintr-un complex studentesc danemarca..nu stiu de ce..poate de la paharul de tuica cu urme de spuma de bere pe el...
RăspundeţiŞtergerecher mircea, "sa aiba" da mai bine, mai ales la momentul marii dezvaluiri...
RăspundeţiŞtergerePeu de chose et presque trop
RăspundeţiŞtergereLa vie est vaine,
Un peu d'amour,
Un peu de haine
Et puis-Bonjour!
La vie est breve,
Un peu d'espoir,
Un peu de reve
Et puis-Bonsoir!