Am vrut sa cumpar un paravan. M-a intrebat vanzatorul „ce paravan... ce e un paravan?”... Iar eu n-am stiut sa-i zic decat ca e un perete din pânză si lemn dupa care se dezbraca femeile. Tu stai si te uiti, si vezi cum apar pe culme camasa, fusta, un ciorap, al doilea...
In copilarie, asta retineam eu din filme, mai putin fazele cu impuscaturi... E adevarat ca era si o magie care imi placea – o femeie intra dupa paravan si ea devenea o umbră. Se dematerializa. Dispărea, dar nu de tot!... Convenabilă chestiune...Era o pre-senzatie a ceea ce aveam sa simt mai ales in adolescență, cand dupa ce ma culcam cu o femeie, fumam intins pe spate si as fi vrut ca ea sa plece... Oricare ar fi fost ea...
Cand am mai crescut si am devenit atent, am realizat că și umbrele astea nu se dezbracă toate la fel... Femeile care se stiu iubite o fac lent, mai mieros. Pe cand amantele isi dau jos hainele atat de rapid incat pierd un moment extraordinar - foșnetul acela unic al alunecarii chilotului de pe coapsa...Este un sunet ce nu poate fi comparat cu nimic...
La fel si vocea lui Fiordaliso : specială, de femeie tradata.
De femeie obosită de-atâta văzut.
De femeie care a iubit un prost...
PS1: Pana la urma, n-am cumparat paravan, ca nu aveau decat un model. Care nu-mi plăcea...
PS2: Domnul profesor Dinu Lazar a pus azi pe blog un parfum de alte vremi (http://fotomaniacu.blogspot.com/2009/11/mde.html). Postarea domniei sale m-a inspirat pentru scrierea de azi.
O fi iubit un prost, dar cântă despre iubire.
RăspundeţiŞtergerePS Dl prof Lazăr merită un link direct din PS 2...
mda, femeile inspira, nu? sau umbrele lor de dupa paravan ... chiar daca inspira cheful de a scapa de ele!!!
RăspundeţiŞtergerefemei care iubesc prosti? un adevar general valabil ... si invers? sau e prea sirop sa vorbim in zilele acestea despre sirop? mai bine-o votca sa ciugulim si-n pahare sa ne cioc(a)nim :)).... erau alte vremuri intr-adevar, si nu pentru ca suntem mai batrani, dar cu totii aveam alte valori, de fapt mai simplu, aveam valoare in comparatie cu ce e azi ... desi ce e azi, e sigur de valoarea lui ... falsa ... mda, nu stiu, cand m-aud philozophand ashaaa m-apuc-o greatzaaa!
nu stiam ca fac zgomot cand imi scot chilotzii :)) .... aaaa, stiu de ce! ca nu port! =))
sunt la fel de pretioasa ca un paravan de care va folositi sa va schimbati lenjeria sentimentala... sunt o ciorna, M(arta)... M functie de arta, o alta Marta, aceeiasi ciorna,aceeiasi Marie cu alta palarie... o, dar ati plecat, vorbesc singura, imprumutati-mi va rog paravanul!
RăspundeţiŞtergereMda, femeia ce se dezbraca in fata ta, desi un paravan ii apara integritatea, imi releva si mie imagini dintr-o viata ce n-am trait-o niciodata. Sunt multe epoci in care as fi vrut sa traiesc, numai in cea actuala nu. Melodia nu face decat sa-mi reaminteasca acest sentiment al neapartenentei fata de lumea actuala, ca un "pacient englez" ce-si duce in brate iubita moarta spre avion. Merci!
RăspundeţiŞtergeremi-am amintit ca am gasit un paravan in podul bunicii mele..de abia astept sa il iau si sa il restaurez..si mai am nevoie de un paravan, cred ca il gasesc in magazinul cu amintiri..
RăspundeţiŞtergereNu credeam că un text despre foşnetul chiloţilor mă face să-l procesez atât de profund...Mă face să-l procesez nu doar la nivel cognitiv.
RăspundeţiŞtergereÎndeajuns de mişcătoare scriere, încat o sa mă mobilizez altfel când îmi voi da chiloţii jos. Fie că am roul de amantă, fie cp am rolul de femeia vieţii lui, o sa mi-i dau jos lent...pentru că oricum sunt iubita - cel putin de mine însămi!
amuzant e ca ati pus in poza o bicicleta cu umbra ei
RăspundeţiŞtergeream vazut intr-unul din filmele din seria Rambo, parca in Vietnam, doi soldati o bateau pe o femeie, moment in care apare Rambo amenintandu-i cu arma:Lasati-o in pace!
la care ei: ce treaba ai tu?! ea e bicicleta satului:))
inca ma mai amuza aceasta comparatie intre o femeie si o bicicleta
o duminica frumoasa:)