Imagini către fiul meu

In vara aia aveam 23 de ani, stateam rezemat de o balustradă si ma uitam de-a lungul unui culoar de spital. Era o dupa-amiaza calda si, pentru ca nu era zi de vizita, era liniste. Nu se auzeau decat respiratiile prelungi ale oamenilor bolnavi si vorbe-n șoaptă. Am vazut iesind dintr-un salon un doctor si o asistenta care se indreptau catre cabinetul lui, aflat la celalalt capat al coridorului. Pășeau fără zgomot și fără cadență... umblau prelingându-se, asa cum merg indragostiții prin parcuri. Mainile lui erau ocupate – intr-una tinea o cutie de ness si o tigara aprinsa, iar cealalta era pe fundul ei... Mi-am spus ”mâinile lui lucrează peste program” si-mi amintesc c-am râs.
Ce vedeam eu era viață, carne, poftă si sictir contra moarte....
M-am gandit atunci ca asta e o imagine pe care n-am s-o uit niciodata!

Aveam nici 14 ani si ma aflam intr-un lift cu mama si cu un domn doctor care urma sa ma examineze. Eram suspect de apendicită. Din cauza fricii, nici ochii nu mi-i mai miscam – priveam fix luminile galbui care se aprindeau in cifre de plastic, pe rând, pe măsură ce coboram: 4...3...2... Stop! S-au deschis usile, iar eu i-am închis mâna mamei într-a mea. Doctorul a zis relaxat că nu la etajul ăsta... Nu i-am dat drumul mamei, am privit la holul de spital si am asteptat sa reporneasca liftul. Din stânga, au aparut picioarele goale ale unui om culcat pe o brancardă. Usile au inceput sa culiseze lent. Imaginea s-a ingustat – era doar un cearceaf alb in miscare. Mama m-a strans de mână. Am apucat să văd că pânza ii acoperea și capul celui intins...
Targa si crăpătura ușii formau o cruce...
Am închis ochii si m-am gândit ca asta e o imagine pe care n-am s-o uit niciodata!

Daca fiul meu cel nenăscut incă, va dori să devină doctor, am sa-i spun aceste doua povestiri.


JOHN LENNON - MOTHER
Asculta mai multe audio Muzica