Cinema Griviței

In copilarie, eram prieten cu un baiat grăsuț, cu strungăreață si bun la suflet, care locuia intr-un apartament la demisol. Fereastra lui ingustă dădea in strada, la înăltimea gambelor. Iar vara, in vacanta, aproape in fiecare zi treceam pe la el sa ne uitam la picioarele femeilor... Ne contraziceam des - eu le adoram pe cele subtiri, in sandale, ca sa pot vedea si degetele, iar el râdea de mine zicand că gagica mea o să și le poata spăla intr-o sticla de lapte. Nu puteam să înțeleg cum de i se umezeau ochii la vederea unor picioare groase, incălțate cu saboți – mi se parea că femeile lui merg cu ajutorul unor șerpi anaconda carora li s-a pus botniță... Dar amândurora ne placea glezna subțire pe care el o compara cu un ou iar eu o semănam cu litera U. Vorbeam despre cand vom fi mari, ce si cum vom face, iar cateodata ne plangeam unul altuia de faptul că fereastra nu e mai inalta ca să putem vedea și fundurile...
In timp ce priveam, dădeam iama in prajiturile ramase de la masa de duminica. Ștrudelele cu mere erau preferatele mele: crocante, cu un usor iz de esenta de rom, cu mult zahar praf si scortisoara – si pentru că erau atat de bune, insistam să trec pe la el lunea... Asta pana cand am auzit-o pe bunica mea să nu mai mananc in timp ce ma uit la televizor, ca nu inteleg nimic nici dintr-una, nici din alta. Si atunci, sub un motiv oarecare, săream peste ziua de luni si-l vizitam de marți incolo, cand nu mai erau prajituri. Iar cand mi se facea totusi pofta de una, ii ceream un pahar cu apa.
Avea vad bun – fereastra lui dadea in Calea Griviței, pe langa Gara de Nord - asa se face ca am vazut mii de picioare defilând dezordonat prin fața noastra, doi puști de 10 ani. Era ca si cum ne-am fi uitat la un film cu o actiune imprevizibila si care lua sfârsit doar cand veneau ai lui acasa – ajunsesem s-o cunosc pe maică-sa dupa alunița pe care o avea deasupra gleznei stângi...
Nu stiu daca am fost influențat de spectacolul ăsta, dar da, picioarele unei femei sunt zone la care privirea imi zăbovește ceva mai mult decat in alte părți.
Iar acum, când sunt om mare si văd o femeie cu picioare frumoase, mie nu-mi plouă în gură ci dimpotrivă... Mi se face sete și aș bea un pahar cu apă.