duminică, 31 mai 2009

A vieții cheie



In copilaria mea a existat o femeie careia i se spunea Mariana-borșuleasa. Multa vreme am crezut ca borșuleasa e numele ei de familie, dar nu... Nu era poreclita asa pentru ca vindea borș, căci n-o făcea... I se zicea astfel din cauza ciclului ei menstrual care venea regulat si ținea nefiresc de mult - de aceea avusese vreo 4 soți.
Mi-o aduc aminte ca fiind mai tot timpul imbufnata, imbracata-n capot si cu parul facut permanent – din pricina asta mi se parea ca are mereu pe cap o imensa garoafa maronie.
Cand aveam vreo 9 ani, ea mi-a spus: Băi, tu ai sa faci prapad printre femei cand o sa fii mare! Dar si ele or sa-ti manance sufletul!... Nu stiu de ce, cand a zis sufletul si-a dus mana la spate si, prin capot, s-a scarpinat in cur... As intreba-o acum de unde stia ea toate astea? Cu femeile, cu prapadul... Dar Mariana-borsuleasa a murit demult – cred ca din curul ei n-a mai ramas nimic...
Azi, dupa atatia ani, pot spune ca exista femei care nu pot fi decat ale unui singur barbat. Le-am vazut. Le-am tinut in brate. Le-am stiut... M-au despartit de ele distante si diferente de tot felul... Am ramas eu singur. Eu nefacand nimic. Eu stand pe scaun in fata ferestrei si privind in gol. Eu razand in hohote, cu capul dat pe spate.
Eu, suma tuturor acestor femei.


Jean Gabin - Maintenant Je Sais
Asculta mai multe audio Muzica

7 comentarii:

  1. Interesanta chestia cu suma. Unii sunt produsul si altii radicalul. Eu nu ma simt nici macar a fi a fi diferentza, dar asta e alta istorie. Interesant...
    Apropo de alta istorie, pe masura ce trece timpul, cu adevarat imi dau seama ca stiu din ce in ce mai putine lucruri despre din ce in ce mai putine chestii. Cind uiti si putinul care este deci se cheama ca ai maximum de experienta...

    RăspundeţiŞtergere
  2. Deci daca femeile care nu pot fi decat ale unui singur barbat le-ati tinut dumneavoastra in brate, rezulta, logic, ca acel barbat sunteti dumneavoastra! Si mai inteleg de aici ca dumneavoastra nu sunteti pentru o singura femeie! Daca tinurati atatea-n brate!!!! :D
    In alta ordine de idei, vine o vreme cand traiesti din amintiri, nu ca ai si vrea, ci numai pentru ca cica asa mere viata.
    Dpmdv e o prostie, dar se pare ca de la un moment dat nu mai poti trai nicicum normal, ca normalitatea apartine unui singur segment de populeishan, ala din care nu mai facem parte.
    Si stam pe scaun, privind in gol ..... unii razand, altii plangand ..... unii band, altii injurand.
    Unii melancolici, altii intristati de moarte.
    Si mai sunt unii intr-o falsa fericire!
    Amin!

    RăspundeţiŞtergere
  3. Fiti mai tonic domnu' Mircescu! Textul, pe masura ce-l citeam...imi parea naturalist..savuros spre scabros..dar placut.
    Dar nu se poate incheia asa...mie nu-mi place!Cand aud la cineva ca e suma a ceva..asta insemna ca s-a cam tras linia...
    Pe de alta parte..sigur..n-am patruns eu in profunzimea la ce ati scris..si imi propun sa patrund lucrurile astea cam peste 50 de ani..ca pana atunci depre femei totul e de aflat!
    @ogaritza:Nu stiu ce am..nici pe tine nu te inteleg, dar as alege oricand false fericiri decat false depresii...

    RăspundeţiŞtergere
  4. http://www.youtube.com/watch?v=nsygYBffF00&feature=related

    RăspundeţiŞtergere
  5. Radu, ce e fals, tot fals ramane :
    Dictionarul limbii romane
    FALS, -Ă, (I) falşi, -se, adj., (II) falsuri, s.n. I. Adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial.
    :)) si noh, ca mai ghini ziceai invers
    De'nteles nu ma'ntelege nimeni, nu-i bai, m-am obisnuit! :)

    RăspundeţiŞtergere
  6. mi-a placut personajul, nu stiu cum reusesti sa nu fii vulgar:) felicitari pentru blog, e unul dintre cele mai interesante peste care am dat. you just got yourself a new fan. pe curand! Ana

    RăspundeţiŞtergere
  7. Nu stiu de ce dar ma identific foarte bine cu ceea ce scrieti dvs. aici. Sunt sigur ca voi fi foarte apropiat de ceea ce sunteti atunci cand voi fi... Nu mi s-a intamplat niciodata sa citesc un blog, de fapt, de mult timp nu mi s-a mai intamplat, sa devin melancolic... Imi atingeti o coarda sensibila si... muzica... textul se imbina bine. Nu stiu, cateodata mi-as dori sa am mai multe cuvinte ca sa exprim ceea ce simt... Si poate totusi e mai bine ca nu le am pentru ca nu stiu cat de bine as putea exprima starea chiar si atunci. As vrea sa spun ca imi place blogul, dar ar parea banal, comun. Asa ca nu mai zic nimic si citesc si ascult in continuare. SI invat in continuare

    RăspundeţiŞtergere