Toujours l'amour

Distanța e pentru dragoste ce e vântul pentru foc. Pe cel mare îl ațâță, pe cel mic îl stinge.
(un țăran, ramas anonim)

Zicerea asta mi-a amintit de o colegă de liceu care îl iubea pe profesorul de limba româna. Îl iubea patimaș și nemărturisit. Îl iubea cu stângacia cu care oamenii pun flori la mormântul lui Beethoven.
Am intalnit-o acum cîteva zile. E măritată cu profesorul. Cu altul. Cu unul de fizică pe care l-a-ntâlnit într-o tabără.
- Iar profesorul... am intrebat-o, dând din cap oblic.
- E bine, imi raspunde, e-n Franța. În rest, nu mai stiu nimic de el...
Ne despărțim. Plecăm în direcții diferite. Mă lasă cu întrebarea ce-o face un profesor de română în Franța?...